Titi Mârlovici crescuse singur, ca un
ulițarnic obișnuit. Dotat de la Mama Natură, (aflată atunci, pesemne, întro formă avansată de
deshidratare, pe care numai trăscăul i-o putea limpezi), dotat cu un tupeu de
carierist și unul, de hamal, concomitent, nu pierdea niciun prilej să-și
etaleze principala caracteristică, dacă
i se oferea ocazia.
În ziua respectivă, se pare că era bine dispus, așa că,
după ce strecură restul, în buzunar, făcu o moacă mirată și-o întrebă pe
casieriță:
-Da' restul meu, unde e ?
Degeaba încercă
femeia să-l convingă că îl primise, Titi nu se dădu bătut și mai încasă odată
restul buclucaș. După ce ieși din market, își frecă lăbuțele, satisfăcut – încă
o dată, îi ieșise pasiența și vinul din scândurică, cel de dimineață! Proasta
naibii, nici nu se învață minte!
La cârciumă, dădu nas, în nas, cu văru-său, Gurgulea,
care nu păcălise pe nimeni, în dimineața aceea, așa că avea figura unui pește
prăjit și dat prin mujdei. Cei doi primiseră porecla de “Păcălici Profesioniști”, deși nu era clar de unde venea porecla – păcălesc pe alții, sau sunt buni de păcălit?
Cert este că niște “profesioniști” ca ei, nu aveau de ce să muncească, dacă trăiau din
înșelarea fraierimii!
Până seara, reușiră să facă rost de două gâște, păcălind
un hoț de păsări, că-s polițiști. După care vândură gâștele înapoi păgubașului
întristat de furt și care nu-și dădu seama că-s tot ale lui. Șterpeliră cheile
din contactul unui mașini, pe care le restituiră, contra recompensă,
proprietarului mașinii. Cireașa de pe tort fu găsirea unui dihănii de câine,
cât un șobolan de mare, pe care se gândiră să-l vândă cu 50 de euro. Apoi descoperiră pe telefonul lăsat de un
fraier pe-o bancă, că dihania era de foarte rasă și că valoarează peste 500 de
euro, ca popa! Doar că animalul mușcă mâna întinsă a lui Titi și se ascunse
întro curte, cei doi neavând altă soluție, ca să nu piardă cireașa, decât să
sară gardul.
Și atunci se produse dezastrul: lătră un dulău, apoi altul,
apoi, mai mulți! În curtea aia! Luminile se aprinseră, de se vedea ca ziua, ei
fiind centrul atenției. Nu apucară să mârăie ceva și se treziră înconjurați de
5 namile de câini lupi, care îi ținură cu pupilele căscate, până veniră proprietarii.
Nimeni alții decât fraiera de vânzătoare de la magazin și proprietarul mașinii
cu cheile în contact. Care, datorită camerelor de supraveghere, aflaseră cum
fuseseră înșelați! Șofer care avea un frate polițist, ce tocmai pusese în seara
aia mâna pe un hoț de păsări, hoț care declară mai mult decât trebuia și îi
descrisese cu lux de amănunte pe “colegii” acestuia! Și care, chemat la fața locului îi
identifică, cu tot cu dinții puși, ai lui Gurgulea, și cu toată belitura făcută
de ciocul unei gâște, pe tâmpla lui Titi!
“Profesioniștii” dormiră la „răcoare” în seara aceea, nu fără a se
întreba unde naiba s-o fi ascuns câinele ăla afurisit, dacă nu l-o fi mâncat
lupii sau dacă n-o fi existat vreo înțelegere între el și câini, să le strice
lor reputația!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu