-SĂ AM EU...!

Neluțu se nimeri prin fața casei colegului său de clasă, George, chiar în momentul când acesta pleca de-acasă, suindu-se în bolidul lui pe roți și răstindu-se la maică-sa:

-Ce mă tot freci atât la melodie? Ți-am spus că vin în noaptea asta? o să vin când vor mușchii mei! Sunt deja major și pot să fac ce vreau eu! Și-acum ce stai ca o bufniță, belind ochii la mine? Tata? ce-o să-mi facă tata, că nici ultima oară nu mi-a făcut vreo ceva, doar s-a apucat să-mi țină speech-uri, pe care le auzea tot el! Ce? dacă îmi luați țoale de firmă, cum e cool azi, deci corect și normal, de-acum trebuie să mă plec în fața voastră? V-ați simțit bine, hâța-hâța! eu sunt rezultatul! Și sunteți obligați să mă creșteți, că nu v-am cerut eu, să mă faceți! Nu te mai chinui să mă convingi, eu cred că învăț destul, cât să trec clasa! Mai mult, nu trebuie, azi nu mai contează câtă carte știi, contează să-ți meargă cerebelul, și să faci bani! Cum eu sunt prea mic să muncesc, munciți voi, și pentru mine! O să vină și vremea, când o să muncesc și eu, doar că voi munci cât mai puțin și-o să câștig mult mai mult ca voi! Dacă încep de pe-acum, să dau cu spatele, ce mama-măsii o să fac pe la 40? Ce? voi ați dat cu spatele, de-mi cereți mie, să fiu responsabil? Vreți să vă amintesc cum ați făcut avere? De unde știu? Da‘ voi credeați că-s prostul familiei, când mă trimeteați la culcare, eu trăgeam cu urechea și nu v-am auzit discutând povești cu zâne! Știu o mulțime de chestii despre voi, care pozați în Sfânta Filofteia! Și mi-ați luat rabla asta de Audi, după care mă tot șantajați cu ea, că îmi luați cheile, deși curg tablele de pe ea! O fi fost ea nouă, acu' doi ani, dar am făcut deja 87000 de km, vreau alta nouă! Prietenei mele i-a luat taică-său, întrun singur an, de trei ori, mașină nouă! Vreți să ajung de râsul tuturor, că-s plin de praf?

Neluțu se trezi singur – celelalte pesonaje, dispăruseră cât el rămăsese pe gânduri. Dând din cap, icni, gândindu-se:

-Cine a spus că viața e frumoasă, stătea prea bine!  Să am eu, ce are George, aș zice că viața e prea frumoasă! Doar că nu toată lumea o duce la fel: dacă rămânea, ca mine, orfan de ambii părinți, pe când avea 8 ani, și-l creștea o bunică ce avea un singur rând de haine, sunt curios ce pretenții cerea de la săraca femeie! Știe George cum e să trezești de la 06.00 dimineața, să dai de mâncare la porc și la găini și să faci, pe jos, jumătate de oră până la școală, unde ajungi ud, de transpirație? Vară-iarnă, drumul până la școală și înapoi, zilnic, pe jos, indiferent dacă plouă sau ninge? Iar când ajungi de la școală, mai întâi mănânci, apoi te apuci de treabă, că bunică-ta abia reușește să ridice o cană la gură! Unii nu știu cum e să mănânci de trei ori pe săptămână, același fel de mâncare, și ăla, pe bază de cartofi sau fasole! Apoi, când ajungi pe la 14 ani, să muncești cu ziua, să mai faci un bănuț! Nu pentru mașină sau haine de firmă, ci pentru caiete și cărți! Să nu ajungi să furi cărți sau să le iei de la gunoi, cum făceam eu! De câte ori nu m-am băgat sub plapumă și-am plâns, dar fără să mă audă cineva! Bunica mi-a luat două rânduri de haine, le spăla zilnic, ca să nu ajung la școală cu ele murdare! Nu am fost niciodată murdar și nici cosmetice nu folosesc! Îi făceam mici servicii, frizerului, că să nu arăt netuns și neîngrijit! Nu m-am dus la niciun banchet, că nu aveam cu ce să mă îmbrac, fără să mă fac de râs! Au zis că-s încrezut, că mă țin departe! Nu mai ține azi, să te accepte lumea, doar că ești deștept, politicos, dar sărac! Chiar și cei mai săraci te vor umili, dacă le dai ocazia s-o facă! Să am eu …!