(NEW!)Să fim serioși – pot să vină 20 de viruși nervoși, în
simbioză cu trei cutremure, secetă și pandalie cronică, tot nu învățăm ceva! Vrea
să spună cineva, acum, în plină criză nervoasă, că „suntem mai buni, mai
înțelepți, mai umani”? Știu! am mai scris – NUU! Și nici n-o să fim vreodată,
din cauză că, mai nou, suntem cu toții, super-deștepți! Nu știm cum e cu mucii
din nas și cu spălatul mâinilor, dar ne pricepem la comportamente umane și ne
dăm cu părerea de gard, după cum ne fată mintea, ideuțe. Și, ca de obicei! o să
plec de la constatările de pe propria mea persoană, să nu zică “intelighenții” că m-am cocoțat pe grămadă, fiind moțul celebru: constat
că, de când cu panarama asta de pandemie, stau mai mult cu telefonul în mână,
decât fac treabă! De reflectat la ce se împlântă, nici vorbă! – n-apuci să
mesteci unul mic, și na! altă infor-nație! N-ai timp să ambalezi creierașul, că
se termină bateria: ieși tâmpit, din câmpii informaționali, cu părerile altora
pe post de creații individuale. Și mi-a trecut prin minte (rar!), că noi,
oamenii, abia în era accesului la internet, suntem în largul nostru: la 1907,
țăranii în opinci, analfabeți și trăgători de vânturi, nu prea își permiteau să
judece efectele climatice, ei o știau pe-a lor, simplă și trecătoare prin maț.
Deși, dacă stau și gândesc, nu vorbeau mult, dar trei cuvinte, din suflet,
aveau la purtător tot timpul! Noi, azi, avem prea multe și le folosim doar pe
alea uzuale, dintre care majoritatea neacademice și deloc izvorâte din suflet.
Stăm bine, în schimb, la capitolul – pipi contra
vântului! Indiferent din ce parte bate, orice vânt tras de cineva este contrat
de creierele mimetice, sau adulat de către vântoșii din aceeași barcă. Lumea
s-a împărțit în pro și contra, nu mai există pădurea din spatele copacilor,
există doar comentariile. Bun, rău, orice este trecut prin așa zis-ul filtru al
dezbaterii publice, de unde ies în față personaje genitale! pardon! geniale.
Gata cu bălăcăreala: stăm bine tare, dacă belim fasolea
la reclame cu ciobani cuplați la telefon, la dive care au și limba română din
silicon, la castrați care reprezintă case de modă celebre, la mitomani de
profesie, care ne conving că suntem duși cu pluta! E destul să distribui
bătălia de la Șunca Mută, unde bălușbrizii s-au caftit cu jungobarii, că încep
comentariile, care generează trafic pe net și degenerează în înjurături ca la
oaia podului și la perdeaua cortului. Sau la capra podului și la ușa cortului!
nu contează!
Dacă facem, de ce facem? Dacă nu facem, de ce nu facem?
Dacă e albă, de ce nu-i neagră, și invers? Nu vom fi mulțumiți niciodată, din
câteva motive: la noi, la români, nu se face mare lucru, pentru toate că se fac
din gură! Mai nou, pe FB și altele! Nu știu dacă să mă amuz sau să mă strâng de
pleoape, când văd ce cretini se vaită că sunt abuzați fizic și psihic, deși ei
nu știe de vorbească! Guvernanți, dacă sunteți din aceeași categorie, nu
înseamnă că trebuie să liberalizați cretinismul, cum ați făcut cu prețurile și
serviciile! Ne-ați lăsat la cheremul oricărui idiot patentat (care are patentul
la el!), transformându-ne, pe toți, în cârcotași profesioniști: nu iertăm
nimic (dublă negație!)! Cât de stupizi putem fi, dacă vom gândi afectiv și nu
obiectiv, mmm? M’da! fac și eu ,precum politicienii – creionez mult și nu spun nimic, concret!
Boală veche, trece doar cu niște frecături!
Ne prefacem interesați de mersul lucrurilor, dar, de
fapt, ne doare în dorsală de ce se va intâmplă – cum o fi pentru toată plebea,
va fi și pentru moi! Numai că lumea se răstoarnă cu bumbul, în sus, fără să
ceară părerea fiecăruia. Iar direcția în care comentăm e aia nasoală –
pădurile-ne pleacă, doctorii-ne pleacă, harnicii-ne pleacă! O să ne plece și
apa, soarele, privighetorile și urșii, o să rămână doar ce ni se apleacă!
Noi mușcăm pământul, posedați de duhul rău al
comentariilor! În spatele nostru, forfota mișmaș-urilor trece neobservată, sau,
dacă sare în irisul cuiva, se șterge repede –băi, nene! noi avem de crescut
copii, nu timp de ieșit în stradă!
Așa am ajuns de... indiferenți (ca să fiu politicos), că
o să rămânem stană de moloz, când ne vom da seama - nu numai că ne-am făcut
leneși, falși, lași, dar mai suntem și miopi la suflet!
Enervantă situație – să vezi clar ceea ce n-ar trebui să
vezi și să faci, ceea ce n-ar trebui să faci! Până atunci, vine 1 MAI, nou
prilej de sărbătoare, așa că să nu ne batem capul și să punem de-un grătar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu