Dar tare-i bine-n pandemie:
E liniște pe străzi! Și e pustiu!
Deși mai trece căte un diliu,
Care nu poartă mască și mănuși.
Nu-i văd pe simplii trepăduși,
Bețivii, care tot troscăneau într-una,
Din răsărit și pân’ răsare luna!
În parcuri, nu-s copii! Pe zi senină,
Nu prea mai văd nici specia canină!
(Am auzit – și câinii maidanezi
Au copiat model, de la chinezi,
Și stau mai izolați, în bălării,
Le este frică de bătrâni și de copii!)
Nu joacă nimeni, table! Și nici șah!
Nu e program! Și mi-este teamă, ah!
Că au intrat și arborii în carantină!
S-a domolit mirosul de benzină,
Mașinile de lux, stau amorțite,
Iar rablele sunt tot mai ruginite.
În cluburi, este secetă! Deșert!
Iar divele sunt triste, asta-i cert-
Nu-și mai aruncă nurii, la plimbare,
Și-i etalează doar din izolare.
Nu mai sunt fițe, pe cai mari,
Făcute de “măreții”
cocalari.
Pe ici, pe colo, câte un bufon,
În stradă, stă proptit în telefon.
S-au mai rărit bătrânii, ce stăteau
Pe carosabil, atunci când se plimbau!
La medic, nu mai e înghesuială-
Se moare-acasă, că treaba e nasoală!
La farmacie, iese de-un fular,
Până când intri, croșetezi, măcar!
Nu stăm lipiți! Nu ne pupăm în bot!
Mâini, nu pupăm! Și asta, nu e tot:
Sexul, cu această dubioasă boală,
Se face, oare, la distanța socială?
Nu vezi grătare! Poate, pe la dos!
Se mai aud manele, cu mult sos!
Nunți cu mormane de euro, în vrac,
S-au dus! Sunt nunți de om sărac!
Înmormântari c-alai și cai mascați?
Doar popa, dascălul și vreo trei frați!
Pomeni? Sfințiri? Sau, poate, cumetrii?
S-au dus! Nu sunt paranghelii!
Vedem doar filme vechi-altă momeală-
Ne duce gândul la spital și la ciordeală!
Se-ndoaie patul, deși ne-am ordonat-
Băgăm în noi, tot ce e de mâncat!
Sărbătorim minutul, clipa, ceasul,
Că nu ne-așteaptă, neică, parastasul!
Ce-mi place mie – iată! s-a-ntâmplat
Că virusul ne-a dat, din nou, la nivelat:
Mai rar, tătucă, cu titlurile tale,
Cu fițele și alte angarale,
Nu mai intra în față! Nu țipa
Că-n lumea asta, tu ești cineva!
(E drept! că-s unii nesimțiți,
Care, nemernici, nu se dau loviți!)
Acum băgăm la devlă – care
În fața Morții, este cel mai tare?
Lăsați-i pe ciordei și alți mârlani-
Ce mai contează contul plin de bani,
De nu pleci în concediu? La pădure?
Pe munte sau la mare! Să faci cure?
Să te îmbeți, ca
porcul, în garaj,
Să te îmbraci ca țața,
în oranj?
Regretul, că n-am fost
cinstiți cu noi
Nu mai contează, când ești în cracii goi!
Abia acum am înțeles
spoiala:
Ne-am cam greșit,
frățâne, socoteala!
Și, după umila mea
știință,
Ar trebui să mai lucrăm
la conștiință!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu