MAREE...!

         Când spuneți MARE! la ce vă gândiți? La ceva impresionant, nu-i așa? Ceva care te face să mugești, de fericire, și să transpiri, de încântare! Care te face să-ți dea lacrimile și să-ți sugi degetul mic, de surprindere!

Categoria MARE devine nelimitată, când cei care năzuiesc să intre-n ea, se bat cu bolovani, la poarta ei! Ștefan cel Mare, mic de stat, fiind, de mic copil, n-a visat să se dea mare, pentru că a fost, oricum, mare! Nici calul nu i-a folosit - putea să se suie și pe-un elefant, tot un pui de om, era!

În consecință, a fi MARE, nu înseamnă, neapărat, a fi și măreț! Doar dacă ți-s urechile părea MARI, lungul nasului devine MARE, MARE ȚI-E GRĂDINA TA, DOAMNE! ȘI  MULȚI...!

Simbolul MARE nu are legătură cu weekend-ul la mare, sau cu un concediu petrecut pe țărmul mării, pentru că MAREA nu este epitet, ci doar altă chestie-trestie. Așa cum MARE BRÂNZĂ, rămâne mare brânză!

Ce-am cu asta - MARE? Păi, acu’ pot să vă spui – fost-am io, socru mare! Că de aia v-am lăsat singurei, să văd cât țineți la mine, iar io m-am dus să mă socrilesc!

De obicei, nu-mi stă în fire să mă manifest pe unde pot, dar sunt prea fericit, că să nu vă spun și vouă! Chiar dacă nu vă interesează, tocmai ce m-am întors de la nuntă și sunt plin de gânduri bune și pozitive! Cum ar trebui să fiu/ fim, în fiecare zi!

 Serios – de ce n-am fi în sărbătoare, în fiecare zi? Trebuie să fim, neapărat, socri mari, ca să fim veseli și fericiți, nu cum ne vor unii, mutanți cu fălci de oțel?

N-am înțeles ce-i cu "barba" asta - SOCRU MARE! Ce mare sculă e socrul mare? Ce-a făcut el, de-i MARE? Ei! pe soacra MARE, o mai înțeleg, că și-a bătut capul cu ginerică, încă de pe vremea când acesta nu se juca-n țărână, dar socrul mare, ce ghidușie a făcut?

Tema, de câteva zile, mă obsedează – o nuntă are doar doi protagoniști – MIRII! Nu Ocrul mare, nu Ocrul mic, nu - nașii, nu - nuntașii! La nuntă mergem doar să le facem vânt întro altă viață, unor oameni! Nu neapărat tineri, sunt destui ghijoi care-și pun pirostriile pentru a suta oară în ultimii 30 de ani!

Ce mi se pare cretinism, este că, de fapt, mirii sunt cei mai păgubiți! Lăsați chestia cu banii de la nuntă, că sunt și cazuri când trebuie să spele vasele, ca să plătească cheltuielile! Mă refer la faptul că, dacă nu curge apa la WC, mirii trebuie să dea socoteală! După nuntă, dacă îi storci, nici limba nu le mai iese! Nu ajunge că au morcovul, cât sfecla obținută genetic, tuturor li se pare că sunt prea fericiți, că să nu-i împuște cineva!

După memorabilul eveniment la care am fost ceva - MARE, mi s-a aprins făclia care-mi luminează cerebelul – bă! nunta e un obicei de când lumea și pământul, unde lumea vine să se simtă bine! Bine că nu se mai fac nunți din astea, de-o săptămână, că ar muri FACEBOOK-ul! Ce-ar mai tolocăni cârcoșteștii! Și nici nu vreau să aud de nunțile alea, de televizor, cu fițe și figuri, în coadă!

Mă bucur că s-a terminat! Dacă mai dura puțin, îmi stătea ceasul pe bază de stent-uri!

De fapt, mă bucur pentru cei doi copii! Pentru că, de-acum, am o altă fiică! Una nouă, proaspătă! 

Îmi încălzesc sufletul, privindu-i! Cum mi se încălzește, când văd miri! Ei sunt, de fapt, cei MARI!

      Mă bucur că a fost o nuntă frumoasă, unde mirii s-au distrat la  propria lor nuntă! Unde nașii, jos cu pălăria! au fost puși pe distracție! Unde cuscrii și-au ascuns lacrimile, erau mai mari care ale mele! Și, fără periaj stupid, unde nuntașii au fost nuntași, muzica - muzică, veselia- veselie!

Am hlizit, prostește, tot timpul, să nu se vadă că socrul mare, e atât de mic și de strâns de nodul de la cravată! Aștept nepoți!

Mulțumesc oamenilor care au fost alături de noi, doar pentru că au fost oameni și a ieșit ceva frumos!  Fără oameni frumoși, nu iese ceva frumos! Și oamenii frumoși sunt cei care au sufletul frumos! După care rămân amintiri frumoase, care nu se vor șterse!

Și așa, am devenit,  cu toții, MARI!