KARMA!

D.B. era foarte atent cu viața lui - i se părea de neconceput să se lase în voia sorții, atât timp cât nimic nu era întâmplător! Iată de ce ratase foarte multe oportunități, în viața lui, pe principiul că nu lua nicio hotărâre, fără să nu se gândească bine, la ea! Și, totuși, chiar și așa, multe dintre deciziile sale fuseseră greșite, cu efecte dramatice asupra sa sau asupra celor din jur, dar, cel puțin, putea să-și asume resonsabilitatea pentru hotărârile sale, considerate luate în cunoșțiință de cauză. Nu-i plăcea să recunoască, dar exact stilul ăsta îl făcuse să rateze o căsnicie și să-și ia adio de la următoarele!

Și azi, ca în alte multe zile anterioare, le făcea pe toate încet, fără să se grăbească, conform planurilor sale: se trezise dimineața, cu un chef nebun de nimic, dar dădu mare atenție și acordă mai mult timp micului dejun, combinat cu gustarea, plus o butelcă de cafea, să-l țină treaz toată ziua. Meticulos, își făcu chiar și pantofii cu cremă, verifică dacă apa și lumina, sunt închise, și inspectă cu atenție mașina: cauciucurile erau umflate, nivelul la ulei - cât trebuia, apa în motor - la nivel, oglinzile - reglate. Spălă parbrizul și luneta, reglă, din nou, scaunele, și - și dădu o palmă-n frunte, să nu uite să arunce gunoiul, care începuse să pută. Mai montă un deodorant, porni motorul și-o luă din loc, nu înainte de a aștepta să se închidă ușa la garaj, nu ca atunci când pornise vijelios, fără să mai aștepte, ca, la întoarcere, să găsească un boschetar în garaj, exact când acesta se pregătea să facă un grătar, dând foc la un șomoiog de cârpe, pline de benzină! Bine că ajunsese la timp, că dobitocul arunca în aer și casa!

De aceea pierdea foarte mult timp cu tot soiul de nimicuri – era pățit! Bea multă cafea, pentru că era hipotensiv și-l apuca amețelile, când avea tensiunea mică, fiind numai bun de urcat în pomi! Mânca bine, dimineața, de când descoperise că era anemic, iar dacă mânca când putea, îl apuca, iar, amețelile! Verifica apa, de când o lăsase deschisă, când fusese întreruptă de cei de la Regie, iar când se întorsese acasă, avea piscină în sufragerie! Până nu plesnise un nenorocit de bec, de era să-i ia foc locuința, nu verificase niciodată dacă stinsese lumina! Noroc că becul explodase cu el, acasă, altfel ar fi colaborat și cu pompierii! Plecase, întro bună zi de iarnă, cu un cauciuc dezumflat, și nu s-a prins de ce mașina trăgea aiurea, până n-a alunecat pe ghiață și nu s-a înfipt în fundul unei furgonete, afurisitul de cauciuc refuzând să asigure aderența frânării. Asta, chiar în Ajunul Crăciunului, când service-urile erau închise! Iar când începe să-ți fiarbă apa-n motor, să se încălzească uleiul sau să nu vezi biciclistul, pentru că geamul are urme de labe, nici condusul în siguranță nu mai e sigur! Cum lovise o portieră, deschisă de o imbecilitate exact când trecea el, dar pe care n-o văzuse, din cauza noroiului de pe parbriz! Resimțea, și-acum, impactul cu portiera aruncată în vitrina unei florării!

La serviciu, își aranjă cu grijă uneltele, să-i fie la îndemână, și nu lua niciuna, fără să se uite pe care pune mâna, să nu mai facă iar antitetanos. Nu se grăbea deloc, spre isteria celor care nu-l cunoșteau, ceea ce nu-l făcea să eșueze cu vreo ceva, totul mergea ceas, după el! Nimeni nu știa că, de fapt, lui îi era cumplit de frică, să nu se accidenteze, ceea ce ar fi însemnat tratamente, medicamente, injecții, spitalizare, întrun cuvânt – belele! La o fractură la picior, îl scăpaseră de pe targă și-și rupsese și-o coastă, iar de la alergia cu un antibiotic, la o banală răceală, rămăsese cu un ulcer  insistent. Stătuse o lună întreagă, cu mâna dreaptă, paralizată,  din cauza unei asistente începătoare, care nu-i găsise vasul de sânge, la o injecție intravenoasă, decât după vreo 12 încercări! Brațul i se supărase și, de ciudă, se învinețise, refuzând să se miște singurel! Iar din spitale, se știe cum se iese - intri c-o boală și ieși, cu zece!

D.B. nu știa, însă, că ziua îi pregătea o surpriză, oricât de atent era: la ieșirea din unitate,  fiind pe trecerea de pietoni, o șoferiță grăbită îl acroșă și-l aruncă cât colo, nelăsându-i timp să se ferească. Nu simți nimic, leșină, ca toți leșinații, trezindu-se la spital. Medicul îl liniști – doar niște contuzii! Însă privirea doctorului îl alertă – ceva nu era în regulă!

- Spuneți-mi adevărul – am ceva grav? gângăvi D.B., pregătindu-se să afle că nu mai are mult de trăit!

Apoi află – auzind, întâmplător, că fiul lui a avut accident și e la spital, tatăl său s-a repezit să ajungă lângă el!

Karma - l-a călcat mașina de pompieri care fugărea către un incendiu devastator!