-EȘTI UN BOIER, CA DE-OBICEI!

Vestea că murise Georgică, căzu ca un trăsnet! E drept, ca un trăsnet mai mic, dar trăsnet! Toată lumea știa cât își turna decedatul în gât și chiar se mirau, că deznodământul fusese așa mult întârziat. Spre marea lor uimire, Georgică muri din cauza unui cancer la plămâni, prea dormise, neînvelit, prin șanțuri, cauză care demonstra, încă o dată, că nu-i cum se potrivește, ci cum se nimerește și că ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!

Vestea răspândindu-se, la priveghi nu se adunară rudele, supărate că bețivul dracului nu le-a lăsat mai nimic, de furat, el vânzând cam tot ce mișca prin zonă, pentru un pahar cu trăscău. Veniră, în schimb, tovarășii de butelcă, pahar, clondir, pet, damigeană, cu care defunctul petrecuse, în viața lui, mai mult decât se prezentase la muncă! Adunați sub salcia din fața casei mortuare, în timp ce Georgică se repauza în liniște, gașca de îmbuteliați la sticlă depănau amintiri, din care nu lipsea nelipsitul dus dintre vii:

-Băiat bun, deși cam bețiv! Mi-aduc aminte, când l-am prins cu mașina mea de găurit, în talcioc! S-a scuzat că vroia să-mi facă o surpriză, s-o vândă și să-mi dea banii, că, de era după mine, n-o vindeam! Mare surpriză mi-a mai făcut! Și l-am crezut, nu era el, omul, să mintă când era vorba de făcut un bine! Mai ales că mi se uscase, urât, gura!

- Și milos, frate, milos! Mie mi-a dat de băut, când a murit mama! El, mie, nu eu, lui! Aduna toate pisicile din cartier și le ducea acasă, să le dea de mâncare, că, la el, mâncarea se strica, băutura era baza! Mai făcea și câte-o trăsnaie, de le punea vin, în mâncare, mâțelor, ajungeau să miaune, fără să știe de ce! A încercat și pe-un câine, dar spurcatu’, l-a mușcat, de beat ce era!

-Avea el o problemă - muierile! Nu le putea suferi, cică se opun prea des, progresului! Că de aia bea Georgică, să nu le audă trăncănind că bea prea mult! O găsise pe una, care nu zicea nimic, că avea tot timpul limba amorțită de la vodka cu sifon. Strica, proasta! bunătate de băutură! L-a enervat pe Georgică, când s-a trezit, săracul! fără un firfiric!

Au ținut-o așa, până aproape de ziuă! Când, deși nu venise unul, cu mâna goală, au constatat că nu mai aveau ce bea. S-au scotocit prin buzunare, dar n-au găsit niciun leu, de sămânță, cheltuiseră tot, cu pregătirile pentru înmormântare.

S-au privit lung, unii, pe alții și au ridicat din umeri - asta e, secetă!

 Doar Cristi a izbucnit în râs, lăsându-i cu gura căscată – ăsta s-a tâmpit, râde la mort! Dar Cristi le-a explicat:

-Voi nu-l știți pe Georgică? Nu era el, cel care ne scotea din găleată, când aveam vreun necaz? Ei! uite că și-acum  face la fel!

Se duse până în fața sicriului, se aplecă spre defunct și glăsui:

-Frate! toată viața ta, ai fost un boier! Când n-aveam noi, ne dădeai tu! Când ne dădeai tu, noi băgam în noi! Când ne vedeai palizi, dădeai și pantalonii, de pe tine, jos, numai să ne ogoiești sufletul! Toți, de-aici, îți suntem datori! Așa că trebuie să știi - noi nu te vom uita niciodată, de câte ori nu ne-ai ajutat, împrumutându-ne cu bani sau cinstindu-ne! Dar am mai avea încă o rugăminte - ție tot nu-ți trebuiesc banii pe care ți s-au pus pe piept, nu ne împrumuți  și nouă, din ei, să luăm o bere de la non-stop și să te pomenim? Mulțumesc! ești un boier, ca de obicei!