POVESTE DE VIAȚĂ - VECINUL MEU SE ÎNTOARCE!

Vă amintiți seria din mai 2017, aia cu VECINUL MEU? Ei, bine! povestea nu s-a terminat atunci! Deși tare aș fi vrut să se termine! Ca să am și eu, liniște! Dar se pare că Cotoroanța, aia care și-a plimbat pămătuful pe coada măturii și și-a vărsat sacoșa cu magie neagră, a făcut recapitulare și nu i-a ieșit la socoteală finalizarea grămezii de mizerie pe care a turnat-o-n zonă!

Vecina e dusă, rău! Noroc că a venit iarna și n-a putut să stea la gard, călare pe poartă sau făcând plajă-n curte, decât 2 ore/ zi! Merg ultravioletele și iarna, chit că-s mai puține! În toamnă își depășise recordul de stat pe gard - ajunsese la 10 ore! Veneau copiii de pe a șasea stradă, în răutatea lor nemotivată, să arunce cu pietre-n fantoma de pe gard, care nu schița vreun gest. Doar înjura, din când în când, fără efecte majore. I-am înjurat și eu, o dată, dar n-am reușit decât să pun gaz pe foc. Până la urmă, s-au plictisit și și-au căutat altă victimă. Ce simpatici sunt părinții care nu știu ce fac copiii lor!

Nu știu cum s-o iau – să-mi fie milă sau să mă îngrozesc? De uitat, câte mi-a făcut fantoma, n-am cum să uit! Mai ales când și-a mințit bărbatul, să sară ăla la mine! Plus câte și mai câte! Da’ în vremurile ei bune, mi-a făcut și-un bine, pe care l-a spulberat c-o remorcă de rău! 

Mă mulțumesc doar să constat, lăsându-i pe alții să tragă concluziile.

De parcă o vede pentru prima oară, vecinul, de vreo 3 luni, are seara, înainte de culcare, program artistic de ținut morală: o beștelește în fel și chip! De cum intră pe poartă, zdup! pe ea – Ce-ai făcut, fă! toată ziua? Întrebarea fiind retorică, deoarece se vede că n-a mișcat un pai, el continuă să vorbească și, din partea opusă, pauză! nicio vorbă! Se blochează femeia, pe tăcuta! Ceea ce nu știe el, e că dânsa mormăie toată ziulica, cu pauze rare, doar că nu se înțelege ce zice, cel mai explicit fiind răgetul neinteligibil, simbolic și periodic, pe care-l scoate! Pentru că nu înțelegi ceva, cel puțin poți să-ți lași imaginația să debordeze și să brodeze ce vrea dumneaei, dar  cert e că nu lipsesc niște înjurături în limba ciubu-lugu! 

Păcat de ea!

Din totală lipsă de altruism, prin toamna anului trecut, m-a mâncat în … ureche și l-am oprit pe vecin, luându-l pe la vreo câțiva kilometri, adică pe departe, să nu zică că mă interesează viața lor particulară. Deși mă interesează, amintesc că ferestrele mele dau în curtea lor, unde-și țin circul! Mai mult, mi-e o frică, de fac pe mine, la gândul că femeia se supără-ntro zi și, ca să scape de soarta crudă și nedreaptă, pune mâna pe-un chibrit și ne transformă-n torțe!

Prin urmare, după ce mă învârtesc în jurul cozii, mai s-o prind cu dinții, i-o trântesc vecinului – de ce n-o declară dilie, să-i facă pensie? Pentru că nu există dubii - nu-și are boii, acasă! Nu pensie cozii mele, firește! Se codește să-mi răspundă, dar, până la urmă scapă porumbelul – deși stau aci, împreună, de peste 30 de ani, și au cumpărat, tot împreună, casa lipită de-a mea, ea nu are mutație nici acum! Prin urmare și-așa deci, au căzut din lac, în beci – nu figurează pe meleagurile astea, deci nu atentează la vreo pensie specială! Îngrop discuția și nu mă mai apuc să-i spun de  monolo-gogurile femeii!

Revin la ultimele întâmplări – morala din fiecare seară, la care asist vrând - nevrând, (am ferestrele deschise, că moare mâțul, de cald!)! Morala care, în zilele bune, durează doar o oră! Timp în care sunt puse aceleași întrebări : Ce-ai făcut toată ziua? De ce nu te-ai spălat?  Vrei să te mânânce viermii? Când ai de gând - să miști ceva în curtea asta? Întrerupte de faimoasele constatări urbane: Eu muncesc ca boul și tu mănânci ca vaca! Un fir de iarbă, n-ai smuls din curte! M-am săturat să tot îți spun! Etc!

Cum spuneam, nu primește niciun răspuns! Pot să jur că-i mută, dacă nu aș ști ce trăncăne toată ziua, cu pauze pentru somn! Mă bate gândul să-i cer, pe blat, să-mi dea programul ei de somn, poate mă odihnesc și eu!

Tot seara, o pune să se spele și să facă mâncare, sub supravegherea lui. A tuns-o cu foarfecele și nu-i mai încuie poarta, când pleacă el de-acasă! Cred că-și dorește, nu ca pînă acum, să vină acasă și să n-o găsească! Dumnezeu e sus și vede!

Nu vreau să-i amintesc că ea a fost dintotdeuna așa! Nu și dilie! Dar nu le avea cu munca, nici când era cu boii, acasă! Aștepta toată ziua, să vină el, de la turnat beton și de la întins ca râma, pentru un colț de pâine, ca să urle la bărbat, că nu i-a adus apă de la cișmea, să poată dumneai face mâncare și spăla rufe! Când ea stătea tooaată ziulica, acasă! Iar când o lua cu el, la muncă, tot el ducea majoritatea treburilor, să nu se spetească doamna! De aceea ziceam că nu știu dacă să-mi pară rău sau să râd în hohote! Dar de râs, nu prea e loc! E trist, prea trist că tocmai ei nu înțeleg situația!

Îmi imaginez scena, cum se duc amândoi la psihiatru : o consultă, îi dă hapuri, în timp ce vecinului nu-i mai tace gura, povestește ce face în fiecare seară! La sfârșit, ei îi dă drumul acasă, iar pe el îl oprește, să-l trateze, că-i dus rău și-i un pericol pentru societate!