luni, 24 iunie 2019

ORĂȘELUL DE POVESTE (povestire SF)


Orășelul mic, prins între dealuri, semăna cu alte orașe mici, dar nu era la fel: locuitorii lui erau vestiți prin deșteptăciunea lor și prin modul cum despica firul, în 24 de bucăți. Din vatra lui s-au ridicat o mulțime de oameni de seamă, dintre care unii au schimbat lumea întreagă. Numai că ultimul secol a făcut ca oamenii ăia să fie uitați, unii dintre ei fiind considerați dușmani ai valorilor naționale. Indiferent de cursul vremii și de obida sufletului calp, al dușmanilor care vor să se uite cine, ce și cum, urbea naște în continuare, oameni. Rămâne de văzut până la ce buric al cutezanței și dragostei de neam, se vor ridica, fiecare!
Odată cu oamenii ăia, care n-au făcut umbră degeaba, pământului, bineînțeles că s-au născut și vidme! 
(Cer iertăciune, frate cititorule, dar eu nu pot uita cuvintele care stat la baza vremurilor de mult apuse, de aia mai scap câte unul, și nu prescurtat, cum e moda! Dacă tu n-oi înțelege, nu-i vina mea, strâmb sau drept, oamenii pământului s-au spurcat și s-au iubit prin vorbele astea, ce par desprinse din epoca cuțitului de silex. Și nu le doresc uitate!)
Cum spuneam, orășelul avea de toate: neavând suburbii, țăranii veneau la târg cu fructe și legume proaspete și mare le-a fost mirarea orășenilor, să afle că prețurile din piețele orașului erau mai mici ca-n alte părți. Și că micii cei mai gustoși, aici se mănâncă!
Pe vremea când treburile erau, cum erau, soarta orașului stătea în industria lui, adică în fabricile care duduiau din plin, hrănind zeci de mii de guri flămânde, care nu erau flămânde, tocmai din cauză că mai duduia ceva. Fabrică de rulmenți, care mai meșterea și ceva componente militare, ba chiar și ceva diamante! Fabrică de lapte, fabrică de confecții, fabrică de abrazive, fabrică de echipamente fine, fabrică de ...! Kilometri de clădiri, migălite de mâinile celor care munceau în ele! Și în care liliecii, șobolanii și bufnițele nu aveau, încă, ce căuta!
Și s-a întors lumea, cu fundu-n sus, și orășelul, dus, a fost: dintrodată, nimic nu mai era bun, totul era vechi și prost!
Au venit, de pe planeta Bostanul Găurit, Distrugătorii! Găsind șobolani destui, să-i ajute, prima dată s-au dat drept Binefăcători și au trecut la recrutarea Mâinilor Moarte, cum istoria i-a numit pe cei care și-au pus ghebul în slujba Distrugătorilor. Ce oroare i-a cuprins pe locuitori, când au înțeles că Binefăcătorii nu erau numai străini, ci, mai ales, fii ai orașului!
Binefăcătorii păreau foarte bine intenționați, nu ca toți cuceritorii de până atunci - n-au apelat la forță sau la constrângere, au venit să arate că direcția era greșită și au deturnat direcția, pe unde le-a venit lor bine! De unde să știe băștinașii, că modelele aplicate funcționaseră prin alte părți, cu voia sau fără voia celor care trăiau pe cele meleaguri? Lor li s-a părut că le-a pus Dumnezeu mâna-n păr, nu părul pe bigudiuri! Abia când s-au trezit cu chiloții găuriți, și-au dat seama că ăi de veniseră erau, de fapt, Distrugători, și că au fost ocupați, fără vărsare de sânge, doar pe-un codru de pâine!
Era, însă, prea tîrziu! Din mândrul oraș de altă dată, o perlă a culturii naționale, rămăsese un fâsss!
Între timp, Distrugătorii s-au transformat în Zei, unii uitând că au bătut mingea prin țărâna locului! Treptat, au cedat locul Scârțarilor, care nici măcar să fure, nu se pricepeau! Care au fost înlocuiți cu Nepăsătorii, apoi, cu Murdarii, și cu alte popoare migratoare, care-și făceau vârf, din prădăciuni!
Locuitorii fostului celebru oraș au asistat cu buzele țuguiate, la prefacerea căminului lor, întrun deșert acvatic, unde, la suprafață, pluteau doar vorbe goale, în timp ce orașul se depopula. Au devenit atât de cârcotași, că nici nu și-au dat seama că asta s-a și urmărit. Și au devenit atât de neîncrezători,  că luau totul în derâdere, făcându-i fericiți pe urmașii Distrugătorilor și ai Mâinilor Moare! Nici măcar nu au înțeles că destinul lor, ce părea scris de o mână necruțătoare, poate deveni realitate, dacă nu vor ridica casta Viitorimiii, pe care, astăzi, o modelează din lutul înșelător adus de vălmășagul Timpului Nedefinit!

Niciun comentariu: