Cam lălâie și bizară, da-i frumoasă, foc!
A scăpat de grădiniță și-i deșteaptă, tare!
Are multe jucării - numai vibratoare!
Nu mai face și în pat! poate, doar în somn!
Și-a ales, ca și model - gâște, etalon!
Deși are limbă deasă, are și mult trac -
De aceea, doar oftează! Vorbele, nu-i plac!
Învățată, de micuță, ca o mică floare,
Are-acum o pușculiță, fix între picioare!
Nu știu cine a-nvățat-o – autodidactă!
Știe despre fesieri, doar că se contractă!
A făcut, din asta, plan – strânge cartonașe!
Iar la școală a-nvățat – numai bastonașe!
Adunarea, da! e-ai ei! că așa îi e firea!
Nu îi intră-n cap, deloc, cum e cu-nmulțirea!
La scădere, e mai brici! le dă la casare-
În
rest, totul e tăcere! Pas de defilare!
S-a lăsat şi de fumat! Are vocea fină,
Bâzâie ca un bondar, nu
ca o albină.
Cum se face mămăliga? E
un flecușteț!
Toată jmecheria zace,
doar în făcăleț!
Are mama, o zdrahoancă,
cât un rinocer,
Stau prostanii, să-i
aducă - luna de pe cer!
Eu sunt mândră, ca
mămică, pentru că odorul,
Trecând strada, nu
rezistă, strică semaforul!
Nu are, în cap, prea
multe! poate, doar un blat-
Știe, însă, ce-i
rușinea! Doar că nu-i bărbat!
-Are măta, o fetiță,
cât un ghemotoc,
Minte mică, de gulie!
Glas, de ventriloc!
E frumoasă și zglobie,
dară minte, ioc!
Zici
că s-a născut la umbră, chiar în iarmaroc!
N-a citit o carte-n
viață! n-a citit, deloc!
D-are ghiuluri și
inele, zici că-i strâmbă, foc!
Decât cu așa copil, făcut la soroc,
Mai bine părinte-orfan, fără de noroc!
Că degeaba are bani și minte-n ghioc,
Dacă sufletu-i de lemn, flori de busuioc...!
Are mă-sa, o fetiță, numai nuri și soc,
Dar degeaba e frumoasă, dacă face poc!
Nu-i mai trebuie cârmâz, toată-i numai cioc,
Iar în peșteră, nu stă, că nu are loc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu