De mai bine de 2 ore, mi-e rău! Ah! nu e vorba de răul
obișnuit – e unul aparent nou, deși tot aceeași inimă îmi stă!
Odată, vorbind cu duhovnicul meu (pe care nu l-am mai
vizitat în ultimii ani, spre marea mea rușine!), acesta mi-a spus că unele
fapte nu sunt neapărat, păcate! Dar trebuie să gândim înainte de a lua o
hotărăre, de a acționa, pentru că ne putem abate de la calea cea dreaptă și ne
părăsește Dumnezeu. Spre exemplificare, spunea că fiecare dintre noi avem un
înger păzitor, pe care, dacă nu suntem atenți, îl speriem și-l facem să se
îndepărteze, rămânând fără apărarea divină, și trebuie să muncim foarte
mult să-l aducem înapoi. Explicația sa venise la întrebarea mea dacă e bine
să-ți ghicești viitorul în cafea, cărți, sau să apelezi la farmece. N-a sărit
în sus, nu m-a apucat de beregată, nu m-a amenințat cu focul Iadului, ci mi-a
spus că nu există decât magie neagră, nu există magie albă, iar cei care fac
din astea, e clar cu cine lucrează! Doar atât - să nu-mi mai sperii îngerul
păzitor, făcând din astea! L-am ascultat și-am primit destule dovezi că cineva,
acolo sus, mă iubește! Deși sunt convins că n-am să plec din lumea asta, fără
să se tragă răbojul și să plătesc pentru toate relele pe care le-am pricinuit!
Astăzi îngerul meu păzitor a fost cu mine: vrând să ies
din parcarea din Grădina Publică, am simțit că ceva îmi frânează roțile pe
spate! Mi-am zis că iar o fi vreun dâmb, vreo cărămidă sau bolovan, nu contează
ce era, știu că-mi punea piedică. Am dat să accelerez, dar a fost un scurt moment
de ezitare, care a fost norocul meu: din dreapta, din spatele unei dube, alene, A
IEȘIT O MĂMICĂ C-UN CĂRUCIOR! LA CIRCA 50 DE CM DE SPATELE MAȘINII! CARE A
TRECUT ÎNCET, FĂRĂ SĂ MIȘTE CAPUL, PE CARE ÎL ȚINEA ÎNCLINAT SPRE STÂNGA, UNDE
ȚINEA TELEFONUL! Am ieșit prin spatele ei și m-am oprit în dreptul lor – NICI
NU M-A VĂZUT, NICI NU M-A BĂGAT ÎN SEAMĂ! Căruciorul era pentru gemeni, iar
mămica nu părea să fi terminat liceul!
Nu știu cum am plecat de-acolo – o clipă, să fi dat mai
repede cu spatele! Mă vedeam la poliție, dând declarații, rămânând cu
conștiința încărcată că am omorât pe cineva! Mai ales, copii! Pentru că erau
TREI COPII! dacă punem și mama, la socoteală!
M-am convins – mă iubește Dumnezeu! Altfel nu cred că s-ar fi terminat așa: îngerul meu păzitor să-și bage piciorul sub roțile mele, ca să mă
oprească! Doamne! a devenit periculos și să trăiești normal!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu