Lui Dady nu i-a plăcut vreodată să muncească: de mic fugea de muncă mai
abitir decât dracul, de tămâie! Debutând cu păzitul gâștelor, întro zi le-a
uitat pe imaș și când s-a dus să le ia de-acolo, pe-nserat, le-a speriat așa
tare, că jumătate dintre ele au sfârșit sub roțile unui camion. A fost trecut
la țesălatul cailor, doar că a lăsat bietele animale fără perucă, neînțelegând
cu care sculă se greblează cabalinele. Ajuns la păscutul oilor, toți au
răsuflat ușurați – 4 zile nu s-a întâmplat vreun pocinog, ceea ce era, deja, un
eveniment! În a 5-a zi, Dady a adormit sub un pom fructifer binecunoscut, din
care cădeau pere. Când s-a trezit, nu mai avea pe cine să pască, doar pe el îl
păștea o bătută cu strigături, de la săteni. Oile, noroc că erau însemnate, au
fost găsite întrun vagon de marfă cu destinația țările arabe. Și uite-așa s-a
descoperit că Dady nu are înclinații către muncă, cum nu avea nici pentru
învățat. Concluzia a fost trasă abia după ce a repetat clasa a II-a și clasa a
III-a, de câte trei ori, de-a zis directorul că vor ieși amândoi la pensie, la aceeași
dată.
Cum nici mumă-sa nu stătea
pe războiul celor două roze, tatăl fiind nițeluș fugit prin lume de vreo 10
ani, Dady fu nevoit să practice tot soiul de job-uri, pentru ajunse să nu-l mai
angajeze cineva. Faima sa de băgător de seamă necalificat, dar cu sămânța
distrugerii în dumnealui, făcu ocolul lumii în mai puțin de 80 de zile,
ofticându-l pe Jules Verne. În mai puțin de 4 ani, trecu prin 153 de locuri de
muncă, de unde fu fugă... dat afară, cu recomandarea – să se împuște c-un
cuțit! Ambițios, nu se lăsă decât atunci când începură să-l ocolească până și
câinii, de frică să nu ia turbare! Apropos – nici la hingheri nu stătu decât o
zi, plecând după ce dăduse drumul la padocurile pline, din plictiseală. Cât despre turbare, cred
și eu că era ca turbat, cu mațele opărite de foame!
Cu nervii întinși la
maximum și cu capul plin de gânduri sinucigașe, singurul lui gând valid fu să
fure ceva, ca să mănânce! Nici asta nu i-a reușit, fu prins și închis, și o încasă, mai ales când încercă să fugă,
se împiedică și-i trase un cap în gură polițistului care-l prinsese, de-l băgă
pe acesta în spital, pe termen lung.
Maică-sa, când află unde
se ”odihnește”, îi făcu o vizită și-l întrebă:
- Hei!, cum ți-e aici?
- Bine, mamă! Foarte bine!
Mese regulate, mâncare bună, televizor, sală! Avem toate condițiile! Și nici nu
muncim!
Femeia, pățită și răs-pățită,
ținu să-i dea un sfat de mamă:
-Vezi ce faci, să nu te dea afară și de-aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu