TOTUL, PE INVERS!

     Prezentul îmi amintește de o viață anterioară, când eram tânăr și voios – se făcea că eram o țâră pe la Beirut, când aflu că-n țară tocmai s-a scrumut un cutremur! Cum domiciliul îl aveam (și-l am, încă), în zona nefericită unde cutremurele sunt la ele, (și la mine), acasă, mi-a sărit pitpalacul, din piept, că li s-o fi întâmplat ceva alor mei, recte - neveste-mii și lui mon son! Și cum mi se acrise, de pe-atunci, de Moldova mea dragă, dar aflată mereu cu câte-un săbioi deasupra capului, ba rusesc, ba turcesc, ba papuaș, mi-am zis că mai bine mă mut și scap de cutremure! Rău am făcut, nu m-am mutat, că nici acum nu-i rost de-o liniște, cu gonitul pe vreo autostradă, iar despre dezvoltarea economică, niciodată ca lumea, (ca să nu piardă țara, dacă devenim pașalic rusesc), a devenit doar economică, fără dezvoltare! Că ce-a fost, a murit în coteț!

Așa cum mă lăudam, cutremurul, unul relativ mare, dar relativ mic, mi-a dat ideea să mă mut la pupăza-n vale – prin Oltenia sau pe la Timișoara. Dar nu trece mult, vreo cîteva zile și aflu c-a fost un cutremuraș și pe la Timișoara. Abia atunci am înțeles că, de ce ți-e frică, nu scapi pe tine. Chiar dacă te muți și crezi că ești în siguranță, vine Bau-Bau și-ți trage scaunul. Dacă nu ți-o trage altfel!

N-am adorat vreodată teoria fatalismului, dar mi se pare stupid să-mi închipui că sunt evenimente pe care să le pot evita. Viața, moartea, răutatea, prostia, veselia, boala, etc, nu sunt chiar șarjabile și nu pot fi evitate 100%. Mai schimbăm, pe ici, pe colo, cîte-o piatră la destin, dar trebuie să fii cretin să-ți închipui că tu ești jmecher și sari etape, în timp ce ăilalți stau la coada vieții!

Scurt: m-am săturat de coronavirusul ăsta, despre care nu știu mai nimic! Nici n-am cum, cine știe, nu-i prost să-mi spună și mie! Am trecut de faza cu rânjitul la el și la cei care tremură-n izmene, când aud de el. Cred că și lui i s-a acrit de atâta scandal, nu mai poate, săracul, să se odihnească noaptea, cât îl toacă toată omuleștimea. Și nu-i grav că există, ci pentru că a intrat spinoza, psihoza și psihodoza în creierele multora, care îl visează zi și noapte. Nu-i, amărâtul! atât de ucigător, cât l-au mozolit toți și i-au pus și coarne!

Am un set de întrebări, la care nu aștept răspunsuri, că cine se știe ce dracu’ mi se mai vinde:

-dacă îmi intră coronavirusul în casă, ce să fac - să fug sau să-l iau în brațe?

-dacă aud că CRVR e la 2 km de mine, îmi iau familia și fug? Dar unde să fug?

-dacă intră și vorbește politicos, îi pun în traistă niște zahăr și faină, de la supermarket, tot am golit rafturile, pregătindu-mă pentru un război aComic? Poate pleacă și scap!

-am auzit că fuge de proști! Acum înțeleg de ce ocolesc mulți librăriile, bibliotecile, teatrele, sălile de concerte, etc! Sau am auzit greșit și-i pe invers?

-nu pot politicienii noștri să-l păstreze, cum le place lor să aibă de toate, fără cheltuială? Doar pentru ei! Că, deși au fost apeluri la mucles, au ajuns să-și bage coronavirusul, de-au dat-o-n panică!

-alt subiect nu se mai găsește, că visez doar coroane, visuri încoronate, viruse și virusări, bașca pe cineva c-o coasă, cercând să taie limba la știriști, lachei, scârbe și bulangii, în timp ce unora le merg afacerile din plin, și ăia nu-s eu!

-când e cutremur, cum e mai bine – să fugi, să te ascunzi sau să te rogi? Unde să fugi, unde să te ascunzi și de rugat, mai ai timp? Dar la coronavirus?

Știți ce zic eu? să ne adunăm mințile, acasă! Că i-am umplut de parale pe mulți, iar nouă ne-au rămas panica și coronavirusul! Nici nu mai vreau să aud de subiect – dacă vine, vine! Dacă e să mor, pot muri strivit și de-o mașină, cu Covid 19-n ea! Iar dacă e să mă chinui, o să mă chinui! Dar nu mai vreau să fiu chinuit de alții, cu tema asta!