SĂ FIM CINSTIȚI...!

             

                   Fraților, 

 Mie nu-mi prea plac controversele contro-versate, dar să fim cinstiți câteva clipe, să stăm strâmbi și să judecăm cu dreptul: ce credeți că ne deosebește pe noi, românii, între noi, chit că am rămas în țară, chit că am roit-o afară? Să vedem: cei ce-au tulit-o, au făcut-o că nu aveau ce face, sau a fost mai bine pentru ei! Ei! să zicem că o fi fost mai bine pentru unii, că, cinstit, sunt destule văicăreli cu români sclavi, păcăliți, tîrnosiți, obosiți! Și să nu uităm - astea, de mai înainte, sunt multe provenite de la alți români, cică mai deștepți! Să nu ne furăm căciula – nicăieri nu-i Raiul pe pământ, doar că înafara României mizeria se plătește mai gras, nu-i pe gratis, ca-n interiorul granițelor. Și cum dintre două rele, îl alegi pe cel mai nașpa, fiecare și-a ales câte un nașpa. E o amăgire că există vreun loc’șor pe lumea asta, unde să nu dai nas în nas, cu răutatea, prostia, infantilismul, mercantilismul și trasul în piept, și nu de fum de țigară.

            Voi, cei care ați plecat, de ce-ați făcut-o? Ați plecat dintro țară unde, dacă nu te obișnuiești să faci mânării, nici în cimitir n-ai loc! Trebuie să fii prost – tufă, să fii corect, când nu-i nimeni corect în jurul tău, dar de împroșcat cu rahat, toată lumea e campioană! Așa ne-au crescut politrucii noștri, să fim masă de manevră, cal de bătaie și pioni de sacrifiu, plus că nici minte multă, nu trebuie ca să te bați singur și să ieși pe locul II. De aia ați plecat, fraților, nu? Și ați găsit peste tot doar floricele? Dar dacă ați plecat, de ce nu respectați pe cei care au rămas să-l mănânce mai departe? Hai! să văd idei fezabile!

            Voi, cei care ați rămas, de ce ați rămas? Exceptând pe cei care nu pot pleca (bolnavi, bătrâni, condamnați, politicieni fără rușine, baroni locali cu rate mari la bancă, etc), voi ați rămas din patriotism? Mă indoiesc, deși știu sigur că sunt și din ăștia! Și dacă ați rămas, ce-ați făcut, mușuroaie? Dacă ați rămas și nu faceți ceva, nu plângeți! Vedeți dacă, nu din ale cauze, ci din frica de necunoscut, ați preferat să rămâneți. Doar că ați rămas, nu și că ați mișcat ceva!

            Ambele tabere n-au priceput nici acum că mâncăm același lucru – unii, sub bocanc autohton, alții, sub cizmă străină! Poate că e același lucru, dar nu asta are importanță, ci că acceptați bătălia asta, din care va câștiga al treilea, nu voi! Nu zic NOI, eu nu mai sper în ceva plăcut, după ce văd că vi s-a intunecat rațiunea și ați pus tărâțe-n loc! Supărați-vă pe mine, cât puteți, cel puțin așa văd că aveți o reacție omenească și nu una dirijată de alții. Oricum, mă lasă, relativ, rece, reacțiile negative, atât timp cât nu pricepeți că NOI TOT ROMÂNI RĂMÂNEM!

            Cea mai simplă băgărime e flecuștețul cu judecata la grămadă – măi oameni buni, cum de vârâți în aceeași budă, pe ăi buni și pe ăi boi? Am eu ceva cu românii care tac și-ndură, care își văd de căruța lor cu oale sparte, cu cei care au reușit cinstit, să ajungă acolo unde au vrut? Cred că nu gândim: avem cu cei care au furat, cu curvele și peștii lor, cu cei care ne parazitează viața! Nu cu cei care stau în genunchi și freacă podelele, și babele la fund! Nicio meserie nu e plăcută, de aceea nu trebuie privită de sus, cu dispreț, nu se știe niciodată cum stai pe burtă și rânești! Nu avem de împărțit lumea între noi! Cum nu am eu de împărțit cu milioanele de români care sunt nemulțumiți, nu că trăiesc rău, ci că ar putea trăi mai bine și nu-s lăsați! Pentru că e loc în Românica, pentru toți, doar că ne conduc niște handicapați servili și lacomi! Și mai lăsați-mă, diasporezilor, cu judecata voastră corectă, că e ușor să te dai cocoș, de pe margine, de ce n-ați stat să luptați pentru binele tuturor? Ah! atunci nu erați pregătiți! Și-acum sunteți?

            Nu am nicio datorie față de cei plecați – nu am primit și nu am dat decât pentru liniștea sufletului meu și dacă am putut. Dacă am putut, rețineți! Deci, nu mă văd dator să suport noi umilințe, îmi ajung cele de până acum, precum și cele care vor veni. Mă doare sufletul, însă, când văd că vârâm bățul printre gard, și nu suntem vaccinați antirabic! Auziți – asta nu e defulare, ci efectul unor programe de dezbinare, care urmăresc doar împărțirea în tabere! V-ați întrebat cum ar fi dacă toți românii, de pretutindeni, s-ar uni?  Cum proști nu suntem (mă rog! nu eram!), nu credeți că am constitui un pericol? Nu v-ați gândit la asta, nu-i așa, că e prea mare consumul nervos?

            Buni, răi, ne-am obișnuit cu pacostea, dar se vede că n-am ajuns la fundul sacului, ci-l ținem de gură. Nu vrem să ne trezim puțin, să mai vedem și altceva decât ură și dușmănie! Poate acum, în fața a ceva mai ceva decât războiul și foametea, grămadă, vom învăța cine e alături de noi și cine e impotriva noastră! 

            Am încercat să umblu cu mănuși, nu cred că am reușit, n-are contează! Important e să ne axăm pe probleme grave, nu pe idioțenii din astea! Și mai lăsați-mă cu etalarea celui patriotism de operetă, că nu-i frumos să joci calp! Plus că m-am plictisit să tot vorbesc singur!