CĂLCÂIUL LUI ACHILLES!

Noi, oamenii, de câte ori nu ne place ceva, ne văităm ca niște babe sfarogite! Apropos! de ce când ne văicărim, trecem la comparația cu babele? Știu o mulțime de moși la fel de văitători, iar etalon aș putea enumera o mulțime de cunoștințe! Nu ar suna mai bine - ne văităm ca Violeta, Gicu, etc? oricum îi cunoaștem și pe ăștia destul de bine! Dar... ne îndepărtăm de subiect!

Exercițiul demografic! pardon! democratic! ne-a învățat să ne tânguim tot timpul, de crezi că sfârșitul lumii e la ușă și n-are cheie să intre! NU ne mai place NIMIC, adică ar trebui ca dubla negație să ne facă să înțelegem că ne place orice, dar rămâne varianta clasică românească - ne stă cam TOT în gât! Printre acești spini, punem cu succes serviciul, munca a fost mereu o insatisfacție! Dacă mai adăugăm și contribuția semenilor noștri prietenoși și dulci ca fierea! pardon! ca mierea! iese un amalgam  care ne conduce urgent spre colaps total! să urmărim câteva cazuri:

A. intră în magazin, unde B. tocmai servea puzderie de clienți. Se mișcă ca mâna mortului! se enervă A., grăbit, ca toți ceilalți, să ajungă undeva, cândva! Cucoană, pentru asta ești plătită, să te miști repede, că n-am timp de scobit în dinți! Te plătește degeaba patronul, dacă ai munci ca mine, 8 ore pe noapte, la măturat strada, să vezi ce repede te-ai mișca, aici, la căldurică! Doamne, ce baftă au unii!

B. se strecura printre rafturile supra aglomerate, atentă să nu dărâme ceva, înjurând patronul că nu i-a mărit salariul și că i-a imputat amenda primită pentru expirate! Cărpănosul naibii, n-ai pus un firfiric la salariu, bine că ți-ai schimbat duba, ai adus una nouă! Mâncați-ai tu coliva, de avar, că nu știi decât să te plimbi toată ziua, nu știi cum e să stai în picioare, la mâna și înjurăturile tuturor nespălaților! cum e ăsta din fața mea! Doamne, ce mai pute!  

    C. se simțea îngrozitor, se spărsese țeava de la WC, abia apucase s-o lege cu ceva, dar tot îl împroșcase serios. Găsise cu greu un meseriaș, abia îl urnise de la șpriț, fluturându-i pe sub nas o sumă cu trei cifre, capabilă să facă să saliveze o echipă de fotbal de liga II. S-au înmulțit nemernicii care vor să facă bani mulți, muncind puțin! Și nici meseriași nu sunt, mai mult pretenții, așa că taci și-înghite, dacă nu vrei să-ți pută-n casă! Dumnezeule! Iar s-au dus banii de benzină! 

Patronul D. intră exact în acel moment, posomorât ca o zi ploioasă! Îi tuna și fulgera, nu exista lucru care să-i plac. Uită-te la grăbitul ăsta, ce priviri aruncă, zici că-i sfredel cu ghivent! deșteapta asta parcă-i curca-n lemne, iar nespălatu’ a lăsat numai urme pe jos, de-mi vine să-i pun mopu’ în brațe! Doamne, Dumnezeule! Ce mă fac cu oamenii ăștia?!

DUMNEZEU, VEȘNICUL PLĂTITOR AL OALELOR SPARTE, ÎI AUZI ȘI DE DATA ASTA ȘI MIȘCĂ NIȚEL DIN NAS! ASTFEL, SE TREZIRĂ CU TOȚII ÎN PIELEA ALTEI PERSOANE, ÎN CONTACT DIRECT CU BELELE TITULARULUI:

Astfel, A. se trezi  în locul vânzătoarei B. chinuit de o durere de dinți, începută cu trei zile-n urmă și rămasă neterminată, plus un deranjament diaree-ic de excepție! degetele de la picioare doreau să evadeze din bocanci, iar inima-i poposise, nițeluș, în gât!

Vânzătoarea B. tocmai se ridica dintre sacii cu facturi neplătite, deoarece poștașul, plictisit de corvoada zilnică de a căra sacii cu articole poștale, aruncase sacii peste grad, fără să conștientizeze că se afla cineva acolo! Cei doi dinți săriți împodobiră asfaltul, oglinda laterală a dubei făcu și ea un salt în bătătura, cuprinsă de dorința unui dans tematic! Și s-a mai dus 260 de euro- prețul obiectului săltăreț! Să mai vrei dubă nouă! patroane!

C. se trezi vârât până la gât în …ceva urât mirositor! E-fluviile din jurul său îi aminti că iar nu a primit salariul la timp, patronul a încasat ceva din urmă, dar lor le-a dat… din urma trenului! Le-a promis că taie un porc și le dă carnea! Or fi primind aștia de la curent mușchiuleț, la plata facturii? Beleaua este că și porcul trebuie să aștepte, să se mai îngrașe, până vine din Dubai Patronache! Merg oase de porc, la datoria de la cârciumă?  

Patronul D. se trezi Ministru la Ministerul Menestrelilor! Adică la cei ce cântă la cobza proprie! Ofuscat că nu i se dă suficientă atenţie, schimbă brusc registrul, trecu pe trombon! Tromboni pe toată lumea, iar în pauze, trâmbiţă sus şi tare că îşi va dedica existenţa binelui şi va bate toba împotriva răului! Dădu cu sacâz pe toate coardele!, ca să le vadă mai ca lumea! Noroc că  i se termină mandatul, altfel ar fi concertat la Beciul Domnesc!

CE BINE E SĂ STAI ÎN PIELEA TA ŞI SĂ-ŢI  FEREŞTI PUNCTELE NEVRALGICE-CĂLCÂIUL LUI ACHILLES!