MESAJ CĂTRE CITITORI!

După ce i-a mai trecut din gărgăuni, ariciului i-a revenit pofta de conversație:

-Pentru cei ce au citit ALTĂ POVESTIRE CU MÂȚE!, știți care-i baiul? PUFFY-MOTANUL  a murit! Vorbesc serios, e mort! Exact, nu e personaj fictiv! După o dispariție pe durata  a 11 zile, a apărut foarte leșinat, apatic, năuc și aproape mort! Diagnosticul veterinarului (mai uman decât a ariciului Himself!) a fost că are boala mâțelor, adică are și n-are ficat- boală contagioasă la feline! Pe scurt, s-a îmbolnăvit de deces! Bravo veterinarului, n-a declarat SĂPAȚI O GROAPĂ!, ci l-a tratat cum se cuvine! Mulțumiri, mii, veterinarului! Acum să trecem la subiect – Ariciul e stupefiat și plin de respect, pentru tagma veterinară, unde pacienții nu se plâng că-i doare ici, că-i înjunghie colo, că pastilele n-au efect sau că vor să se trateze în Austria! Grea viață, să n-ai cu cine să te înțelegi! -La fel e și cu bebelușii! a precizat Veterinarul!

Interesantă comparația, dar totuși...! Deci, atenția lui nea Arici a fost atrasă de coloana vertebrală, aia figurativă, a candidatului la deces - a stat lat, dar nu a renunțat!  Deci Pisulache, dărâmat - fizic și curajos - psihic, a făcut concurență Sfinxului, adică s-a ridicat mândru pe coadă și picioarele din spate! Ce păcat că demnitatea lui de motan nu poate fi exportată și la unii semeni aricioși! Câtă mândrie la un personaj blănos și dințos, ghieros și fonfăit, torcător de meserie! Te face să te simți mândru că stai în aceeași încăpere cu un asemenea erou, chiar dacă...!

Chinuit de nevoi intestine, a căutat colțuri ascunse, nu! nu! nu să se ferească de oprobriul public, ci pentru pentru că îi era rușine, mai sunt și doamne, și copii! prin împrejurimi! Apoi își mască fapta penală, trăgând covorul peste modelul existenței contemporane! De ce n-or fi atenți oamenii la modele de comportament atât de simple ?!? Leșinat ca un microbuz izbit de un TIR, ar  fi dorit să-și facă toilleta, adică să-și lingă blana, rănile și sufletul, dar puterile l-au lăsat! Măcar dacă s-ar fi spălat pe mâini, ieșind  din budă! Bine că n-a trecut direct la făcut cozonaci! Sau la servit la bar, restaurant, patiserie, cofetărie, gogoșărie și mâncătorie! 

Ochii lui mari ce m-au urmărit, mă urmăresc și astăzi! Iar eu, arici întreg, mă frământ pentru o iluzie! Aceea că unele ființe sunt superioare doar pentru că pot articula onomatopee, ca-ntr-o epopee! uite că râmează! Ce mă fac, însă, cu cei care gândesc, iubesc, trăiesc și luptă?  ȘI TOTUȘI MAI SPER CĂ FIECARE SE LUPTĂ SĂ SCOATĂ LA SUPRAFAȚĂ CE-I MAI BUN DIN EL! ȘI, PÂNĂ LA URMĂ, CE ATÂTA TEVATURĂ PENTRU O MÂȚĂ?!?

Puffilă mi-a spus să nu renunț și a fost alături de mine până la capăt!

ARICIUL SCRIE PENTRU CĂ S-A SUFOCAT SĂ TACĂ, NU PENTRU CĂ ÎI ESTE FRICĂ! ARICIUL E DATOR SEMENILOR SĂI, CARE AU ÎNCREDERE ÎN EL, SĂ NU RENUNȚE ȘI VA MERGE PÂNĂ LA CAPĂT, CONFORM MODELULUI DE MAI SUS!