LĂCOMIA STRICĂ OMENIA! (Partea a II-a)

Așa cum n-am promis, dar în viață mai trebuie să te ții de promisiuni și fără bani!, partea secundă din LĂCOMIA, CÂT CUPRINDE! debutează cu decesul marelui colonel, pierdere ce lasă 2 orfane, trecute de 40 de coți, și-o ciurdă de hienuțe decise să ducă cu dumnealor în mormânt agoniseala anilor de hieneală!

Pentru a înțelege mai corect fenomenul și pentru ca evoluția involutivă a personajelor să fie concludentă, trebuie făcute niște ajustări!

Fata bătrână a rămas tot foarte bătrână, cca 80 de anișori dungați! Circa vine de la faptul că nu mai ține minte pe unde o fi rătăcit 3-4 ani!

Fratele burlac a râmat! pardon! a rămas tot burlac, adăugându-și și el ceva anișori la palmares, cu și fără fes! Sau cu moț! De unde se vede mulțimea de urmași a celor două specii pentru care au luptat toată viețulica să le facă moștenire!

Oșteanul proaspăt decedat se recăsătorise între două șprițuri și-o apă atât de plată c-o credea platfus, respingând-o, militărește, de la înrolarea cu dumnealui! În rarele cazuri când nu sughița tărie, rememora că parcă ar avea și două fete! Ah! nu! fata ultimei neveste, care-l ținea cu masă, scaunele lui moi și-i schimba așternutul, nu se pune! Ce nu-i al tău, poți s-arunci! Mai trebuie precizat că trecuseră cam 2 ani de când ultima soție dezertase, refugiindu-se dintre cei vii! și-n locul martirei rămăsese fiica vitregă repudiată!

La înmormântare au venit și fiicele, una plecată în grabă de la serviciu, cealaltă, plecată în grabă de-acasă, dar nu de la casa ei. Cea din urmă nici nu prea avea așa ceva, având o problemă cu stabilitatea sentimentală care n-o ținea mult legată nici de glie, nici de vreun Nea Gulie!

În consecință, greul cheltuielilor a fost suportat de fata cea mică, celelalte neamuri suferind de amnezie, gaură-n pungă și fudulie pe fuduliile altora!

Imediat după tristul eveniment, fetele s-au deplasat către zări senine, promițând reîntoarcerea la moștenirea natală! 

   Sora vitregă, la câteva săptămâni, simți ceva mișcări telurice prin zonă, zări niscaiva străinezi de cartier, și n-ar fi intrat la bănuieli, dacă urechile sale sensibile nu ar fi fost parcurse de zvonul că cei doi urmași -frații decedatului, caută cumpărători pentru un teren, ba chiar l-au și vândut. Subiectul n-ar fi trebuit s-o intereseze, tot nu făcea parte la moștenire, dacă respectivul teren n-ar fi fost cel alăturat casei mamei sale. Acolo începuse și idila celor doi, iar lipsa gardului dintre proprietăți era un handicap la delimitare! Parcă am mai auzit povestea asta, moștenire+delimitare și la mai demult decedatul frate Grigore și ai lui?

Puse mâna pe telefon și le înștiință pe moștenitoarele de sorginte mai tânără, că li se pregătește o surpriză! Nici una din trei nu bănuia că surpriza era mult mai mare: cei doi ultimi frați se pregăteau să dezbată moștenirea, declarând că răposatul nu avea alți moștenitori decât pe ei doi!

Surorile i-au chemat la interviu, au făcut cunoștință și cu viitorii posibili foști cumpărători cărora le-au probat faptul că ele sunt încă foarte vii și existente! determinându-i s-o ia la sănătoasa! “Bietele lor rude” au schelălăit că sunt înșelate, că nepoatele nu au pic de respect pentru cei bătrâni și învârstați cu rele! Că, în nemernicia lor, vor să-i lase săraci, să se îndoape doar ele! Și-au ajuns la judecată!

De parcă cineva a rescris scenariul morții fratelui Grigore, s-au trezit că au mai pierdut o bucată din tot ce credeau că le aparține, militărosul fiind și el parte din moștenirea anterioară! Ba s-a mai descoperit că un alt teren fusese achiziționat fără participațiunea celor 2 trăitori!

Acum lucrurile stau în mătcuțele lor: sora cea mică a renunțat la partea ei în favoarea surorii mai năpăstuite! Nu! nu! sora vitregă tot n-a primit nimic, deși pe ultima sută de metri ea l-a șters la... nas pe răposatul! Mai mult, singura moștenitoare a somat-o să-și mute ciuveiele din bucata moștenită, pasămite o încurcă la vânzare! Numai că cere prețul unui bloc cu 7 etaje și piscină, situație care face imposibilă vânzarea și favorizează creșterea buruienilor de rasă!

Între timp, fratele cu apucături de burlac, divorțând de SOȚUL său!, muri și domnia sa, fără să apuce să ia cu el barem o găleată de pământ, singurul pământ fiind cel din plapuma cu care fu învelit, să nu răcească!

Cel mai bine o nimeri fata foarte, foarte, foarte bătrână, care a rămas în grija nepotului, fiul fratelui Grigore! Să mai zică careva că nu există cineva care iubește ticăloșii, și nu-l cheamă Dumnezeu! Toate la timpul lor!