CAPCANA DORINȚELOR!

Când ieși din baie, o zări în lumina palidă a veiozei roșiatice care o transformă într-o închipuire de basm! Doamne! cât era de frumoasă! așa, întinsă cu grija unei odalisce, într-un altar al dragostei! Curbura formelor sale ațâța privirea, aducându-l într-un ocean de extaz, al cărui capăt nu dorea să-l atingă niciodată, iar sufletul plin de beatitudinea clipei mult așteptate îl aruncă dincolo de marginea infinitului!

Aruncă prosopul, singura barieră între el și mult visata, între el și sentimentele sale profunde inspirate din prima clipă, de când a văzut-o prima oară! Ah! același fior de atunci îi străbătu trupul încă ud, de parcă brusc, s-ar fi făcut frig în cameră. Dar  nu! era un fior al plăcerii nelimitate, un preludiu a unei clipe mult visate, crescută cu grijă într-un cotlon ascuns al sufletului său!

Într-o fracțiune de secundă, prin minte îi trecură șiruri nesfârșite de gânduri, toate legate de Ea și-și dădu seama că Ea reprezintă tot ce strânsese, încă din copilărie, legat de dorințe nedomolite! Acum putea să se bucure din plin de împlinirea gândului obscen, născut din pubertatea unui copil sărman. Doamne! Cât și-a urât atunci neputința, când a înțeles că nu o poate avea, că nu poate fi a lui! Și-acum, iat-o la discreția lui, toată numai a lui!

Se strecură lângă ea, mai înfiorat ca înainte, cu inima bătând să-i spargă pieptul, dar mulțumit, nu! chiar extaziat ! că o poate privi, că o poate atinge, că poate să-și sprijine fruntea transpirată de Ea! Cu sfială, simțindu-și parcă mâinile înțepenite străpunse de mii de ace fierbinți, o luă în brațe, simțindu-i abandonul total! Caldă și dulce, părea că-l așteaptă să o cuprindă, să o dezvelească și să pătrundă în miezul ei fierbinte! Și el se abandonă clipei, strângând-o în brațele-i puternice, mângâindu-i formele cu degete tremurânde, bucurându-se de tăcerea ce-i înconjura și de profunzimea sentimentelor lor comune! Rămase uimit când se trezi încolăcit împreună cu Ea, fiecare mișcare fiind o îmbrățișare, o beție a simțurilor pe care nu o mai gustase niciodată!

Virilitatea lui ancestrală putea să se manifeste în voie. Trebuia Ea să înțeleagă că lui nici un sacrificiu nu i s-ar fi părut imposibil, doar pentru o clipă de erotism sălbatic -ceea ce Ea i-a inspirat dintotdeuna! Acum, când plăcerea îl inunda, înecându-l într-o mare vijelioasă, faptul că sacrificase banii economisiți pentru concediu la mare i se părea doar un gest neînsemnat!

Valul de căldură părea că urcă cu repeziciune în corpul său, anunțând finalul unei dorinți ostoite prea devreme și atunci explodă, urlând de plăcere:

-TE IUBESC CUM N-AM IUBIT PE NIMENI NICIODATĂ, PĂTURA MEA CEA NOUĂ!