CEALALTĂ FAȚĂ A MONEDEI!

 -Ticălosul! Se comportă așa urât câteodată, nici nu-l recunoști! Vorbești cu el, se face că nu aude, se uită în toate direcțiile, numai la tine nu, și tu vorbești ca cu un perete! Zici c-a murit! Ieri, de exemplu! Am vrut să-l întreb dacă mergem sâmbătă la nunta lui văru-meu! El! nimic, mucles, se făcea că ninge! Am ridicat puțin tonul, nu prea mult, că mi-a dat odată o palmă, de mi s-a înverzit ochiul, o săptămână am stat cu el umflat, și-am pus și o fleică pe lovitură, cum văzusem într-un film american! În loc să-l impresioneze, aștepta să renunț la ea, pregătise, nesimțitul! și lemne pentru grătar! Și cum spuneam, am ridicat un piculeț tonul, dar s-a ridicat, mut-pământ, și două zile n-a mai dat pe-acasă! Sunt absolut convinsă că are o amantă, prea nu-l trage ața acasă, la copilașii lui, nemernicul! El, la bine și la ghiftuială! și săracii copii, la foame și tristețe!

Așa își începu Mița monologul, făcut să impresioneze inima simțitoare a Anicăi, cea mai bună prietenă a ei.

-Ești sigură- sigură? o întrerupse aceasta din urmă, din discursul lacrimogen atât de elocvent, încât și pavajul, nu numai pietrele, plângea de i se rupea dunga albă din mijloc!

-Nu există nicio-ndoială, vine acasă așa vesel, și, de cum intră pe ușă, îi cad fălcile-n jos și i se țuguie buzele! Ce mai, i-o fi făcut vreo una farmece, că prea e așa sucit!

-Adică, sucit?

-Se întinde pe pat, închide ochii, și tace! Noaptea, însă, stă pe marginea patului și oftează! Nu m-a mai... atins, am și uitat! Și când se uită la mine, oftează! Și la copii! Dimineața se dă jos din pat, că doarme singur, și nu apucăm să-l vedem, că-i și ieșit! De mâncat, nu știu ce mănâncă, sau unde, dar nu pare deloc afectat! Mi-e așa milă de el, câte-odată!

- Și nu l-ai întrebat ce are, poate are probleme la servici? Eu așa fac cu al meu! nu-l las până nu spune ce-l roade! Ba chiar de-abia așteaptă să-l întreb! e mai ușurat după aia!

-Nu îndrăznesc, m-ar ucide! Se uită așa urât uneori, parcă vrea să bage cuțițu-n tine! Nu mi-a spus mie măsa că a rupt gâtu’ la toți puii, când era mic?! Vrei să-mi facă și mie felul?

De la Anica, Mița se opri la Ancuța, care alegea niște fasole sub umbrar. Nici nu se așeză bine, și-i dădu lacrimile, scâncind:

-Fato! Sunt disperată, nu mai pot! măgarul de bărbată-meu îmi mănâncă sufletul, suflețelul!Nu mă mai pot odihni, nu mai pot mânca, ce-o să se aleagă de copilașii mei?

-Stai, fato! colea, jos, și povestește! hai, trage-ți sufletul și ușurează-te! o îndemnă femeia, care mai auzise și ea câte ceva de mariajul Miței.

Și necăjita, cu lacrimi cât boabele de fasole, cât pe ce să le arunce Ancuța în oală! îi povesti și acesteia necazurile ei.

Până seara, tot satul era la curent cu mârlăniile lui Costel, soțul nesimțit a dumneaei! Aflând și tatăl lui Costel de plângerile norei, mai ales că nu era prima oară când îi ajungea la urechile clăpăuge astfel de povestiri cu zâne și balauri, se duse către casa acestora, dar nu apucă să intre, că auzi:

-   Scoală-te, împuțitule! și așează masa, ce? dacă ai dat la coasă toată ziua, de-acum ești și obosit? Și după ce speli vasele, vezi că ăla micu are de făcut teme! Eu n-am avut timp, trebuie să mă ocup tot timpul cu tine, de parcă altă grijă n-aș avea! Nu te uita urât la mine, că acuma te altoiesc cu bățul ăsta! Ai și uitat cum fugeai când te-am fugărit  cu securea?  Și nu te mai văita atât, pentru trei vânătăi, te miorlăi ca o babă! Halal exemplu mai dai copiilor, mutu care ...! Să  nu scoți o vorbă, că dai de dracu’, de tacsu’ și-o liotă de drăcușori, care seamănă cu mine! Nu uita, singura femeie la care ai voie să te uiți, e măta! 

  Socrul îi privi figura deșirată, mai înregistră odată lipsa sânilor și a altor forme (de obicei, normale, la orice femeie!), negul cât aluna de sub pleoapa stângă, unghiile crescute, cu lut sub ele, cât să ajungă de trei vălătuci, precum și buzele subțiri ca ața, parcă trasate cu dermatograful! Îi observă ghebul din partea dreaptă, căutătura șerpească, labele mari ale picioarelor, aproape îi simți răsuflarea mirosind ca o gură de canal și se mai întrebă odată de ce nu l-a castrat pe fiu-său la vreme!