Vorbise la
telefon cu doctorița-medic de familie, pentru ca a 2-a zi
să treacă să-și ia rețeta obișnuită, de 2 și ½ ani de când făcuse infarct și-i montaseră, pe post de inimă, un irigator.
Nu mai era niciun secret că doar cu tratament nu făcea vânzare la gropari! Astfel, când EL a ajuns la cabinet, mai
erau acolo 3 persoane, toate în așteptare! așa că se rușină să dea buzna peste
rând!
Asta cu rușinatul era, cred, o metaforă. Mai degrabă ținea minte că, vre-o câteva dăți înainte, scăpase de o păruială din partea unei naționalități conlocuitoare, prezentă în număr puios, la ușă, și a cărui timp nu avea nicio legătură cu problema absenteismului de la serviciu! Oricum, cazul îi dădu motiv de analiză-fulger, de-atunci, de fiecare dată când vroia medic la tavă, se învoia de la muncă, nu de alta, dar când ai și tu o problemă, tocmai atunci te caută toată populația globului!
Și totuși, dacă era vorba de o simplă
rețetă, n-ar fi fost mai bine, pentru 5 minute, să ceară voie să intre peste rând?!?
În timp ce diavolii îl îndemnau, în
același timp, să întrebe despre aspect, riscând să fie linșat, sau să tacă
suspect de cuminte, mai sosi un domn! Apoi sosi și o Doamnă, care se așeză, cumințică!
la aceeași coadă!
După cum se foia, domnul în cauză avea o
problemă grăitor de comună cu a Lui, adică se grăbea și nu avea stare! Până la
urmă, după cca 10 minute, timp în care în cabinet nu intră dar nici nu ieși!
vre-un personaj, noul sosit își luă inima-n guriță și se adresă la toți cei
prezenți:
-Nu vă
supărați, am de luat, atât, o foaie pentru concediu medical. N-aș putea să
intru, că nu stau mult?!
Nici El nu ar fi stat mult, dar...
copilului care nu plânge, nu i se servește lăptic matern!
Nu apucă cetățeanul grăbit să cuvânteze,
că Doamna -ultima sosită rosti:
-Cum să
fie o problemă?!?, după
care trânti o întrebare retorică - DOAR
SUNTEM ÎN ROMÂNIA!?
Văzând că nu mai comentează niciun suflet viu, omul
consideră că are adeziunea maselor largi populare, așa că deschise ușa și intră
în cabinet. Nu apucă, însă, să și închidă ușa, că Doamna Aprobatoare se
strecură și ea înăuntru, trântind ușa după ea! Doar își dăduse aprobare să
pășească pe capetele fraierilor prezenți!
Cred că toată lumea omniprezentă avu aceeași tendință
asasină -de a strecura o lăbuță înăuntru, de a o înșfăca pe Madam, de a o
smulge intențiilor sale, cu scopul de a o proiecta de un perete, fiind destui
la îndemână! Bunul simț prezent, cu excepții, la cei de față, a stopat
gândurile criminale care determinau o atmosferă negativistă! așa că toți au
izbucnit într-un râs prostesc, pentru că mai mult nu părea de făcut, exceptând
,bineînțeles, gustul de prost din gura căscată!
Cine-i om, e om. Omul s-a ținut de cuvânt și a ieșit
după vre-o 7 minute! Domna însă, a stat la bancuri mai bine de jumătate de oră!
După ce a ieșit cu capul pe sus, ba chiar lăsat pe
spate, să i se vadă gușa!, El, cu un surâs ironic pe buze, avu o tentativă de a
mai șterge de sentimentul de fazan din gură:
-Doar trăim
în România!
Femeia (sau cam așa
ceva!) aruncă și mai tare capul spre dorsalul propriu, îl privi în ochi și
aruncă provocator:
-DA! TRĂIM
ÎN ROMÂNIA! ȘI CARE-I TREABA TA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu