"SFÂNTUL"!

(NEW!) Bibircă fusese propus pe FACEBOOK să fie canonizat! Nu se știe cine fusese cu ideea, cine cu propunerea și cine cu părerea pro și contra, important e că fusese! 

La început propunerea l-a speriat, se uitase în DEX și găsise că, în principal, se canonizează decedații! Iar el era viu-viu! Frate-său l-a liniștit, ridicarea între sfinți nu se referă, strict, la  plecați definitiv dintre noi! Liniștea îi era, totuși, parțială, în tinerețe citise ceva cu canonierele românești, și se temea să nu fie implicat într-un conflict armat! De asta îl iubea lumea, nu deranja suflet de țânțar și n-ar fi omorât o muscă! La bâzoi, cred că s-ar mai fi gândit, era destui în jurul domniei sale cu bâzoi sub scufie, să tot dai, să crape-o mie! Bun la suflet, ca pâinea caldă, se înăcrise în ultimii ani de atâta căldură! Până și clima nu ținea cu sufletul lui, fie era cald, să mori, fie era ger, să crapi, ca pietrele!

  Cine apela la Bibircă, era om făcut! pentru că, trebuie menționat! Bibircă lucrase la Poștă, ca telefonist, de aia îi ieșeau apelurile! Cine îi cerea un sfat, la Primărie ajungea, acolo auzise că-i Sfatul Popular! Până și primarul, de câte ori candida (pentru că făcea des CANDIDA, de la antibiotice!), venea la el, să ia murături și vin! Slab, de mil-os ce era! de o lentoare, care-i făcea pe unii să-l prefere în locul lu’coana Moartea, poate nu mai ajunge vreodată! Bibircă era contrar unui heruvim, adică urât cu draci, dar sufletist, plângea la pomana porcului! Singurul său hobby erau icoanele, oriunde se ducea, avea grijă să colecteze câte una din fiecare loc unde fusese! Despre gradul de colectare, bine că nu era curioasă Poliția!

  Chestia cu canonizarea îl cam dăduse peste cap, fusese curios să vadă ce i s-ar potrivi, așa că studie amănunțit calendarele, și, ca să facă treaba ca lumea, se uită în toate, inclusiv în cel maiaș. Se axă, cum era, de altfel, și normal, pe calendarul ortodox, dar i se opri inima-n mărul și părul lui Adam, văzând puzderie de sfinți, spre bucuria credincioșilor mereu porniți pe-un grătar la botul calului! El unde să încapă, chiar dacă dădea din coate și genunchi, chiar și la gioale?

  Până să elucideze misterul camerei galbene, între timp Agatha Christie termină și misterul camerei căcănii în dungi, de altfel singura lui cameră din bordeiul de ascet, pe care o avea! Marea revelație ce-l capsă, fu când anunțul canonizării deveni certitudine, data și ora licitației fiind publicate în ziarul de largă circulație rutieră, pedestră și aeriană, folosit, încă, de toată populația locală, în locul mult-uzitatei hârtii igienice! De-abia acum află dumnealui cât de greu e să devii sfânt cu acte-n regulă: membrii comunității a trei continente dădură năvală să participe la eveniment, deși n-a aflat niciodată ce mușchii lui Hector! căutau acolo cca una sută mii-islamiști, trei rabini, 340 de budiști și 1291, liber cugetători! 

  Apăruseră postere cu el, numai că avea barbă, element de recuzită antipatizat încă din fragedă pruncie, de când cei 5 unchi personali, toți posesori de barbă! se întreceau, care mai de care! să sărute obrăjorii trandafirii ai singurului nepot de sex masculin! În subconștientul său și-acum credea că acesta fusese motivul pentru care rămăsese eternul spân pe față, cât despre spate, mai bine no comment!

  Toate străzile din jurul bordeiului său fură înțesate cu tarabe, unde tronau mătănii, cruciulițe, icoane, mir, etc, toate creștinești și făcute la chinezi! Ce, numai ortodocșii să se dea în stambă?

  Cel mai speriat a fost când i s-a comunicat că poate sta liniștit, deja toate amănuntele și cheltuielile privind   deshumarea sa și mutarea în altă locație fuseseră angajate de 2 ONG-uri caritabile și cât se poate de creștinești!

  -Dar n-am murit încă! se contră Bibircă, simțindu-și toate, dar absolut toate! mădularele moi și înțelegând, vag, ideea!

    -Nu-i nimic, se rezolvă! Am luat totul în calcul, stați liniștit! săriră doamnele în negru, reprezentantele sus – pomenitelor organizații.  -Când o să se petreacă evenimentul, nici n-o să știți că s-a petrecut, avem cei mai buni specialiști! 

    Bibircă nu a cerut detalii, dar, de atunci, a ascuțit toporul și și-a luat câine!

    Cel mai greu a fost valul mass-media: seara - cântau greierii sub fereastră, dimineață – tot soiul de mașini, omenire, echipamente și chiar un WC public ecologic, amplasat de Primărie! Și cât a mai cerut Bibircă să i se pună un bec în stradă, să vadă drumul până la buda din fundul ogrăzii! Acum, peste tot numai becuri, faruri, ba chiar și un laser miniatural!

    După ce subiectul a fost epuizat, au dispărut ca prin vrajă, cam toți! și cu ocazia asta, și iluminatul stradal, și niște scule de grădinărit, bașca cotețul câinelui! Asta estem, e greu să fii sfânt!

    Când lucrurile s-au mai așezat, a venit altă belea: s-a trezit cu o coadă gigantică la poartă! Bine că nu cu o coadă personală gigantică, și-așa n-avea spațiu în bordei! Lumea venea să se roage, da! Să se roage de el, nu la el! să le dea de mâncare! Să le dea bani! să le dea mașini! Să le dea vile, concedii în Dubai! Puțini cereau doar sănătate, dar erau foarte mulți care cereau să le dea sfântu’ o boleșniță-n dușmanii lor! Bibircă rămase absolut crăcănat la astfel de cereri! Cum Dumnezeu! să te rogi lui Dumnezeu! să dea un rău cuiva?!? Oare nu-i păcat? După ce-și montă tampoane în urechi și în nas, sfântului - viitor îi veni sufletul acasă!

    ȘI, ÎNTR-O ZI, I SE FĂCU LEHAMITE SĂ CANDIDEZE LA POSTUL DE SFÂNT! DEMISIONĂ, SE PUSE PE MÂNCAT ȘI PE BĂUT, MINUNÂNDU-SE CÂT DE ÎNȚELEPT E CREATORUL, CARE NU PLEACĂ URECHEA LA ORICE RUGĂ, LĂSÂND PE FIECARE SĂ-ȘI ALEAGĂ DRUMUL!