marți, 25 aprilie 2017

SUPER - TATAIA!



   - ... și eu m-am ridicat, și jap! o labă peste ochi, da’nu era labă, era lopată de meseriaș! Cade unul, mai rămân 4! Mă răsucesc și plasez un pumn în nasul celui mai apropiat! Cade și nu se mai ridică! N-am timp să văd dacă-i viu, ceilalți vor să-mi facă de petrecanie!

   -Adică cum, de orătanie? se miră, cu gura deschisă, Irinuca.
   -Ce prefăcanie? se miră și Mitel. -Prefăcania am făcut-o de mult, deja e vișinată! continuă el, fără să-și dea seama că a luat-o pe arătură!
   -Și până la urmă, ce-au făcut ceilalți doi? încercă Costeluș să aducă subiectul în matcă.
   -Ahh! S-au iubit nebunește până-au murit de gripă aviară! reveni Mitel pe o altă cărare prin păpușoi!
   -Au fugit? nu se lăsă Costeluș.
   - Nu, n-au mugit! Că erau învățate cu mulsul, vaci de prăsilă, ce cioara măsii!

   Copii își priviră bunicul cu dragoste, tot timpul când veneau la bătrâni, Mitel le povestea întâmplări din viața sa, care mai de care mai vitejești sau chiar amuzante! E drept! din când în când bunicul mai adormea, câte-odată mai sărea calul pe lângă frâu, dar auditoriul ciulea urechile, mai ceva decât o cireadă de iepuri de câmp, încolțită-n păpuriș.
   -Buni! ne mai povestești odată cum te-ai întâlnit cu SUPERMAN?
   -Păi, eram cam pe la 25 de ani, coseam niște fân pe Dealul Tăcătăului! Cald afară, îți venea să-ți iei pielea și s-o pui la uscat! curgeau apele de pe mine, izvor, nu alta! Iar mâinile mă usturau de la coada coasei! Auzisem eu de la primar că vin extratereștrii, c-ar fi mici, verzi și cu ochii bulbucați!  Și cum coseam eu așa, iaca ascuns în iarbă, unul cu ochii bulbucați, da’ era îmbrăcat în albastru! Avea pe piept un semn cu roșu și cu galben, dar nu se destingea clar! ’Băi Mitele, asta seamănă cu Superman!’ mi-am zis eu și, încercând să fiu politicos,deh! era din altă galaxie! îi șoptesc -Băi Supermane! Dă-te din coasa mea, că nu știe carte! Ăla, nimic, lărgește mai tare ochii și tace chitic! - Băi Supermane! N-auzi, frate-meu, să te dai, că te tai? Se dezmeticește și cu o voce puțin scremută, mă întreabă dacă nu vreau să cosească el, că cam amorțise stând pe vine-n boscheți! Cum să refuzi așa ofertă, venită de la un alien-at!, sau cum i-o mai fi zicând? A dat Superman la coasă până seara târziu și dintr-odată, hop! a dispărut! De atunci, nu l-am mai văzut! Superman, ce cioara măsii! Le-am povestit la cârciumă, a doua zi, dar invidioși! m-au întrebat cu ironie, dacă nu strângea, cumva, la piept, cocoșul cel tărcat a vară-mii, Nicuța! Ba au mai insinuat că nu era Superman, ci șeful de tren care s-a dat jos la semnal, împins de-o treabă urgentă, cu priză la tufiș!
   -Buni! când erai matale tânăr, oamenii trăiau mai mult? întrebă Sinica, foarte preocupată cu săpatul unui puț în nara stângă.
   -Daaa! râgâiau toată ziua, de se auzea până în satul vecin! Da’ pe aia cu ursul, v-am spus-o? Nu? înseamnă că mi-a scăpat! 
   Copiii tăcură, puseseră un pariu înainte-care variantă o vor auzi de data asta!
   -Mă duceam la cules ciuperci, când, printre copaci, văzui mișcare! și mi-am dat seama că nu aveam securica cu mine, în locul ei luasem secărica! Mi-a sărit inima din loc, noroc c-am prins-o la timp, cât pe ce să se cațere-n copac! Pe atunci eram ditamai zdrahonul, rupe-am mămăliga-n două! Nici acum nu mi-e rușine, la vârsta mea arăt ca un stejar! Se îngâna noaptea cu ziua, așa că m-am trezit cu ursul proptit în ghioagă, tăindu-mi drumul!
   -Dar de unde avea ursul ghioagă, buni?  se miră Alexandru, strângându-și genunchii de frică!
   -De unde vrei să știu eu? O fi fost și el la târg! se enervă Mitel, întreruperea cauzându-i o crampă! - Văzând că n-are de gând să se dea din drum...!
   -Da’ de unde a apărut drumul? nu se putu abține Costeluș, nemulțumit că pierduse pariul, varianta asta era una nouă!
   -Din mama măsii! Taci și nu mă mai întrerupe, că nu știu unde am rămas! Mi-am adus aminte, cerbul voia să dea cu coarnele în mine, dar l-am înșfăcat de centură, și-am dat cu el de pământ, de i-a ieșit limba! 
   Ce cerb? ce centură? Barem era centură neagră sau rămăsese cerbul la maro?  Și tocmai când voiau să capete lămuriri, pe Mitel îl salvă nevastă-sa! Copii se uitară lung la făptura deșirată și descărnată, a lui Buni cel Viteaz, la mușchii fleșcăiți, cu care se învelea când îi era frig, la urechile țuguiate, de elf reformat! Nu-și aminteau să-l fi văzut vreodată sărind din scaunul cu rotile, sugându-și cimpoiul ce-i ținea loc de burtă, sau alergând în întâmpinarea lor, fluturând în vânt bocancii ce aduceau cu niște bărcuțe medii!

   Și dacă ar mai fi stat să gândească, și-ar fi amintit că nu l-au prins niciodată  trebăluind prin curte și că de fiecare dată auzeau același discurs al bunei lor bunici:

   -Iar le-ai împuiat capul cu minciuni, bețivul dracului! că te-ai învățat cu slugi, să te plimbe și să-ți facă mofturile! Nici în pat n-ai fost în stare să urci singur, te tăvăleam ca pe porc, la Crăciun! Ai băgat la băutură-n tine, că nu ajunge o garnitură de cisterne să măsori cât ai băut! Acum, când nu mai ai putere, te dai erou, viteazul pixului poștașului! Le faci capul mare la copii ăștia, că de-ar avea minte, săracii! ar înțelege cât de viteaz ai fost, de-ai ajuns paralitic la 43 de ani!

Niciun comentariu: