LĂCOMIA STRICĂ OMENIA! ( PARTEA I)

Tatăl celor 4 frați încă mai trăia când mijlociul, Grigore, muri de boală! 

Respectivul părinte, fost birjar între cele 2 războaie și informator pentru toate serviciile secrete, poliție sau alte mijloace de descurajat populația cârtitoare, căzuse la pat în floarea vârstei. Paralitic convins, singura fiică se sacrifică să-i care olița și să-i suporte drăcușorii, prilej cu care rămăsese fată bătrână, mai mult bătrână! Și nu era ușor pentru ea, scumpul ei părinte fiind mereu ofuscat și ardeiat, mai ales pentru că toată viața lui fusese un mic despot, în special cu proprii lui copii! Când acesta muri, multă lume răsuflă ușurată, dar pentru fiică-sa era cam târzior!

Ghinionul lui Grigore, cel care a murit, este că își făcuse o căsuță nu prea mare, cu 2 camere și-o bucătărie, chiar pe terenul casei părintești. Nu cred că a gândit-o, dar apăru și-un gard, delimitând până unde se putea merge! Era un om bun, cel mai bun dintre ei, pe care te puteai baza la nevoie, pe care puteai să-l chemi să te ajute și care din salariul lui de șofer nu uita să cumpere bomboane fiului său, și nu numai! La celălalt capăt al globului, se afla nevastă-sa, Marcica. Ea era un soi de om plimbăreț căruia mai dragă îi era ulița, decât oala cu mâncare! A ei! Mișuna prin toate curțile vecine ridicând capacele la oale, ciugulind ce-i plăcea din mâncăruri, comentând cu tupeu gustul acestora și ducând vorba din casă-n casă!

Fratele mai mare, ofițer de carieră, locuia la capătul celălalt al țării. Venea rar și pleca des, pentru că nu avea timp, zicea el! de prostii! Dacă se referea doar la nasul său, în permanență roșu-pestriț, atunci postura de Bachus era un motiv serios de ocupație permanentă!

Celălalt frate era etern lasciv, cu gesturi languroase, un fin cu apucături egoiste și suferind intens de lăcomie. Posesor a oareșce studii care-l înălțau în proprii ochi undeva pe culmile gloriei umane (dar care nu depășeau stadiul de postliceală), locuia și el prin locuri mai puțin îndepărtate, fiind, de asemenea, mai greu de zărit prin bătătură!

Moartea fratelui i-a surprins pe toți. După ce și-au ridicat pantalonii căzuți de atâta uimire, conclavul reunit a hotărât să scoată în afara curții, nu a legii! cumnata nesuferită -Marcica! Ce dacă aceasta poseda un fiu, destul de mic la acea vreme, bănuit a fi propriul lor nepot?! Ce? ei n-aveau copii! (trebuie spus că doar ofițerul avea 2 fete, ceilalți aveau o foame-n glandă după avere!)

Pentru că văduva nu se dădea dusă, sau mai degrabă se dădea dusă, după obiceiuri, prin vecini! dar nu și din casă, doritorii de dreptate și adevăr au început s-o șicaneze, poate o determină să-și ia lumea-n capă! Nu i-ar fi deranjat nici să-și pună poalele-n cap, numai să scape de ea!

Făceau cu rândul în a-i arunca un -Nu mai pleci, fă?

Îi intrau în curte, când le venea lor bine! (nu și amărâților din curte, în special copilului, prins într-un război la care nu fusese invitat!) Găseau tot felul de motive să nu-i lase-n plata Domnului, poate vor renunța! Dar care prost ar fi renunțat la o casă ridicată doar prin munca decedatului, alt ajutor neprimind de nicăieri, ci doar sfaturi tâmpite?!?

Văzând că munca lor dedicată nu dă roadele scontate, au decis că singura soluție e s-o dea afară pe calea legii! adicătelea, au dat-o în judecată! Zis și făcut. Iată-i astfel în pragul celui de-al 3-lea război de (de)posedare!

Spre surpriza lor instanța a intrat în impas. Nici tatăl lor nu avea acte la casa și terenul pe care le obținuse prin arajamentele sale tipice, de informator, cu sprijinul raionului de partid, acestea fiind rupte din proprietatea unei verișoare!

Martori, răscolit prin arhive, iar martori, până când se stabili ce pupăza! poseda Bătrânul decedat!

Abia atunci veni superba revelație -instanța hotărâ să se facă cadastrul pentru a stabili cota parte ce revenea fiecărui frate, fie el viu sau mort! (de ciudă!) Rezultatul fu peste așteptări: INSTANȚA NU NUMAI CĂ NU-I LUĂ VĂDUVEI PĂMÂNTUL ȘI CASA, BA ÎI MAI REVENI ȘI O ALTĂ BUCATĂ DE TEREN DIN CELELALTE PROPRIETĂȚI DESPRE CARE, LA  UN MOMENT DAT, FRAȚII ASCUNSESERĂ CĂ AR FI EXISTAT!

PS Povestea s-ar fi terminat aici dar din păcate, când muri și fratele-ofițer-pensionar, începu altă poveste! Despre asta, vom povesti altă dată!