Știți cine a scos-o pe aia cu ȘEFUL ARE, ÎNTOTDEUNA, DREPTATE? Un român care nu
avea șefi și locuia pe o insulă pustie! Care știa că, în fiecare dintre noi,
zace un șef! Și care nu trebuia să suporte ordine cretine și deducții
infantile! Păcat că nu și-a scris memoriile lui, de Șef! Să povestească cum e
când nu știi să te închei la pantaloni, să-ți legi șireturile și să-ți dai
palme, când greșești! Ceea ce nu se aplică și la șefii din zilele noastre, care
ar trebui să stea pe o insulă pustie! Fiecare cu insula lui și cu șefia sa!
Pentru că e vremea managerilor, nu a șefilor!
-----------------------------------------------------
Schița podului arăta ca naiba - când se apucase s-o
facă, avusese ceva idei, dar, între timp, Șeful răsturnase căruța cu idei și
pusese în loc, popcorn! Degeaba se revoltase arhitectul, aruncând cu tona,
argumente, Șeful rămase impasibil - concepția lui despre pod era una și bună!
Și cum e stilul la pitici, mobiliză tot colectivul la finalizare proiectului,
care, culmea! trebuia să înceapă în trei zile! Suficiente, după Șef,
destule, (cu excepția arhitectului), pentru
fiecare dintre cei din grămada de strungari, veterinari, ingineri textiliști și
mecanici de aviație, ce formau colectivul. Care, fiecare, trăgea linii și încăleca ceea ce alții, mai
vioi, puseseră înainte.
Azi era ziua cea mare, când proiectul trebuia să înceapă, dar nu înainte
de a primi aprobarea primarului, ce urma să sosească. Arhitectul vru să se dea
lovit în aripa stângă, rușinat de mâzgălelile inexpresive și fără noimă, ale
participanților la măcel, dar fu turnat Șefului, care-i puse piedică exact când
se strecura pe fereastra de la baie.
Primarul se zgâi la proiect, întoarse desenele și
pe partea nescrisă, mormâi ceva intraductibil, după care tuși și-l întrebă pe
Șef:
-Cum ți se pare?
-Minunat! La cât am muncit tot colectivul, nu se
poate să nu iasă ceva de pomenit în veci!
- Și mie îmi place!
După alte două săptămâni, muncitorii finalizară
lucrarea și-l chemară pe Primar! Care veni însoțit de Șef!
După ce se învârtiră în jurul operei de artă, cei doi se
uitară unul, la celălalt, fără să aibă curajul să deschidă gura!
Muncitorii nu îndrăzniră să întrebe dacă e bine! Nici
nu apucară, pentru că Primarul și Șeful terminară recepția și dispărură să
sărbătorească proiectul care va duce, în veci, faima locului!
Abia în biroul Primarului, acesta îl întrebă pe
Șef:
-Nu era vorba să facem un pod? C-a ieșit un staul!
Nici măcar nu e o statuie ecvestră sau un morman de moloz, să mai scoatem bani
dintro demolare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu