Că-s plin, tot, neică, de cârnați!
S-au dus sarmalele, piftia și cu vinul!
N-au mai rămas decât doi pui ratați!
Și ca martirul Ștefan, dau din gură,
Că cerurile stau și-ascult-un glas
M-au urgisit muierile și-mi jură-
Mă lapidează, dacă fac măcar un pas!
Am încercat ca să mă rog în taină
Să fim, toți sănătoși, fără buboi!
Dar lăcomia mă trase, brusc, de haină,
La un copan mustind de usturoi!
Lui Doamne-Doamne, i-am cerut răgaz,
Să nu ne mai certăm ca zăpăciții!
Dar am uitat, văzând pe aragaz,
Vinul, fierbând! În tindă, coada mâții!
Ar trebui să fiu solemn și serios!
E o zi mare și trebuie cinstită!
Dar n-aș putea, decât să mint frumos,
Să mă simt mândru, că trebuie trăită?
De ce? În fiecare suflet există, diafan,
O mică sărbătoare, un gând de bucurie,
Căci fiecare suflet tot are un Ștefan,
Așa că nu-i păcat să-i tragem o beție!
Vedeți? Găsit-am leacul tristeții și-a uitării!
Iar azi, în inventar, trecut-am mulți Ștefani!
Să le urăm MULȚI ANI! Noi, toți, să fim alături,
Voioși și sănătoși, la
cumpăna-ntre ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu