NEA ILIE

(

Nea Ilie, prost ca oaia,

Stă și mângăie copaia-

Auzise, că la țară,

Nu te-mbeți cu apă chioară!

Că, de sărbători, vezi bine!

Te cinstește chiar oricine!

De te duci cu mâna goală,

Ți-or băga ceva în oală!

De-aia a luat copaia-

E mai mare ca tigaia

Și, cu ce s-o căpăta,

Să tot aibă, ce mânca!

Nea Ilie, porc ca porcul,

Așa și-a-ncercat norocul:

Ca să facă economie,

Din prea multă fudulie,

A plecat la furgăseală!

De muncă, nici pomeneală!

A târât biata copaie,

Prin zăpadă și prin ploaie,

Prin nămeți și peste baltă,

Fără pauză sau haltă,

S-a trudit, precum un cal,

Dar nici brânză, în final!

Cine-i fraierul și prostul,

Să-i scurteze, astăzi, postul?

Cine să îi dea, și lui,

De pomana porcului?

Că Ilie, prost ca vaca,

Singur și-a tăiat, el, craca:

Când le-a crăpat, tare, buza,

A făcut-o pe lehuza!

Nea Ilie-i blând ca mielul:

Oamenii i-au făcut felul!

Nu mai are gura mare,

Ca maimuța urlătoare!

Nea Ilie - i obosit –

Cu copaia, s-a trudit!

Și gândește tare șui-

N-a muncit în viața lui!

Cât a tras-o-n fundul curții,

Nu trăgea el, coada mâții?

Se dădea în balansoar!

Nu muncea ca un măgar!

Nea Ilie-i supărat:

Gura lumii l-a-nșelat!

Concluzie:

La pomul lăudat

Să nu te duci cu sacul!

Și fără de sudoare,

Să vezi, ce te ia dracul!