Pentru prima oară, de când sunt, nu am putut scrie! La ceas aniversar, eu nu eram prezent, neavând inspirație! Sau nu simțeam nevoia să mă exprim, ca un român adevărat, așa cum au făcut-o milioane de români adevărați, nu ca mine, un cioflingar de duzină?
Mai degrabă, nu am simțit bucurie, de atâtea motive, că nu mai țin minte care au fost! Oricum, unul era că mi-e, fizic, rău, așa cum, de la o vreme, îmi este! Nu mai rezist la stress și nici la prostii, ori în ultimele zile dinainte de paradă, numai cretinătăți am auzit! Ultima, cum a întâziat Trenul Unirii! Nu ajungeau cele en'șpe proiecte aprobate de guvern, pe ultima sută de metri, cine știe dacă se vor mai face! Nu am cum să mă bucur, când văd cum stilul pompieristic, la români, nu ține cont de niciun Centenar!
Un alt motiv este că nu avem de ce să ne bucurăm! Și cred că multă lume, trecând de toate cele făcute de fațadă, cum ar fi parade și părăduiri, nu s-a prea bucurat! Până și organizarea siguranței serbărilor, mi s-a părut o jignire, în condițiile în care, spre seară eram s-o iau în sfeclă, de la niște papuași! Nu era nici un maimuțoi pe stradă, să mă apere!
Dar cel mai tare m-a înstristat că nu am dat atenția cuvenită celor care trebuiau - eroii neamului, de care cărțile de istorie s-au scuturat ca de păduchi! Sunt cârcotaș rău, nu-i așa? Păi! nu s-a pomenit de ei, după ce i-am înjurat pe contemporani? Știți o chestie? - 1 Decembrie 2018 a rămas, mai ales, în mințile românilor în sărbătoare, prin cine a fost huiduit în piața publică! Mulți dintre mâncătorii de fasole cu ciolan, nici nu știu cine au fost cei care au realizat Unirea (mică, mare, mijlocie)! Au fost, și gata! ROEXIT!
Vizionând filmul "Triunghiul morții", trecând peste inadvertențele realizării, am simțit gustul amar din gura celor care au murit și care, azi, n-ar mai înțelege mare lucru! Nu că ar fi proști, dar nu cred că ar mai sări în foc, pentru românii de azi, care nu mai vor să știe de țara lor, lăsând-o pradă canaliilor și străinilor!
Ce spuneați, că a fost sărbătoare? Când? Eu știam că sărbătoare e când îți simți inima plină, nu ciucită de frica zilei de mâine? Nici când viitorul centenar riscă să nu mai fie, nefiind o țară pe măsură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu