DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE(II)

 Am atât de mult, şi sentimentul faţă de ea înghite tot: atât de mult am, şi fără ea totul mi se pare nimic." (replică din romanul „Suferinţele tânărului Werther” de Goethe)

_____________________________

- Stăteam pe bancă, în parc, lângă WC-ul public, când a trecut EA! Dintr-o dată, n-am mai simțit nimic – nici mirosul fetid din apropiere, nici câinele care o târa pe doamna cu pălărie, nici rândunelele care găinățau statuia, împroșcând-o cu ridicol! Simțurile mi-au fost atrofiate, ca atunci când eram sub anestezie, la urgențe și tânăra asistentă nu reușea să înfingă seringa, cu tot cu ac, în brațul meu rigid ca o scândură! Asta da! dragoste la prima vedere! Când simți că inima se înalță spre ceruri, odată cu sufletul tău zburător, cauți pastilele pentru tensiune, nu le găsești și te întrebi dacă fericirea nu are chip de înger! Dacă nu cumva ai depășit starea de imponderabilitate, zbori spre infinitul înaltului, după ce ai ocolit un MIG în flăcări!

Am tresărit – nici nu m-a băgat în seamă! Parcă eram urma unei furnici, lăsat în bazinul cu - fără peștișori, o acadea aruncată-n boscheți, laba unui câine care a zgâriat un copac! Nici n-a întors capul, dar eu am simțin efluviile ce veneau dinspre ea, comunicam la nivel cerebral, câmpul ei fuzionând cu al meu! Am simțit în rinichi că o interesez mai mult decât lăsa să se vadă, dar nu dorea să se lase prinsă în mrejele iubirii cu prea multă ușurință!

Nu m-am mai simțit așa bine, de când eram copil și a venit Moș Crăciun! Anul acela, când a venit, chiar că nu mai speram să primesc vreo ceva, dar, surpriză! Moșulache a venit cu traista lui plină cu daruri! Mă rog! nu era traistă, nici sac, ci o pungă de plastic, cu un capac de tomberon pe ea. Dar am fost fericit, nespus de fericit, pentru cele 4 acadele și-un urs, care semăna c-un ren. Aceeași senzație o am și-acum, parcă am fluturi în stomac! Mă rog! n-am mâncat de dimineață, dar o turmă de albine, tot am, călare pe ulcer. Ceva care dă din aripi și nu e musca care am înghițit-o mai devreme!

Se uită la mine! Doamne! s-a uitat la mine! M-o fi văzut, că am întins gâtul, de după tufă? Mă trec toate căldurile, o rază de soare a ajuns pe capul meu, eu, cu ochii după EA! Ea, cu ochii după un copil cu trotinetă zornăitoare! Sunt invidios, vreau cu trotineta, să mă bage-n seamă și pe mine! Se pare că o interesează tot, mai puțin eu, care ard ca un rug de mure, mă perpelesc precum costița prăjită pe jăratic! Am devenit poet, sunt în stare să scriu, cu o singură mână, pe Statuia Libertăți, versuri albe despre aleasa inimii mele, care se uită acum după una cu punga de semințe. Și mie îmi rodește căpățâna o mulțime de cuvinte de dor, dar nu ies în atmosferă decât gâfâituri. M-am dat dracului! sunt îndrăgostit lulea! Atât de tare, că, dacă mi-ar face vânt cineva, de pe bancă, aș zbura ca o libelulă și aș cânta cântece patriotice.

Dragoste la prima vedere! Asta îmi trebuia! Să mi se aburească ochelarii și să nu mai pot tuși, atât timp cât iubirea vieții mele e la doi pași, doar să întind mâna și s-o apuc! Nu! n-o s-o apuc de nimic, trebuie doar să caut un pretext, să intru în vorbă cu ea! Să-i spun că viața mea nu mai e nimic, doar fum și petale de floare, nisip în clepsidra timpului, picătură de ploaie căzută la picioarele ei! Dar nu găsesc nicio modalitate să-i sar în ochi, numai dacă...! Aș face orice (îmi stă inima-n bocanci, vorba lui Păunescu), doar să-i vorbesc!

S-a ridicat și vine spre mine! Se uită în ochii mei, eu, tot mut, mă simt cuprins de admirație - are un ochi, verde, și unul, căprui! Caut cuvintele alea, pe care le-am mai căutat și înainte, dar pulsul crește vertiginos și am un nod în gât!

Am condus-o până acasă și deja nu pot să trăiesc fără ea! Dragoste la prima vedere, năstrășnică și năbădăioasă, ce faci din mine? Prietene, tu ce spui de asta?

-A câta oară e, la tine, dragoste la prima vedere? După câte țin minte eu, cred că e a 34-a oară! Și de fiecare dată mi-ai povestit același lucru, cu aceleași cuvinte! Cam des te îndrăgostești la prima vedere, mai  fă o pauză!