-SCUZĂ-MĂ, BĂ! DAR ORI EȘTI PROST, ORI EȘTI TÂMPIT!

      Ieri intrasem întrun magazin de la mine din cartier, să iau o pâine, când m-am întâlnit cu patroana, cu care am copilărit. Cum stăteam de vorbă și vorbeam prostii despre proștii de azi, care se prostesc, iată că intră, extrem de înfrigurat și de sictirit, nenea Poștașu’!

       Ca să se mai încălzească, cere o bere, își proptește o ladă, sub fund, și se lasă în voia sorții, gâlgâind din sticlă. Dacă n-aș fi observat geanta neagră și rufoasă și-o mâzgăleală nedefinită de pe geaca lui, nu mă prindeam că e poștaș și că e-n exercițiul funcțiunii!

N-apucă să execute jumătate din lichid, că intră o domniță la vreo 55 de coți, pe fața căreia se citea – Nu mă atinge! Am băut și-o să mai beau! Dar asta nu e treaba ta!

Din motive ineluctabile sau, mai precis, vremelnic, inexplicabile, urmează un dialog mut-mut între cei doi, care-și spun exact nimic, dar care se sfârșește cu o comandă - poștașul mai cere o bere, pentru dama lovită, nițel, în trompă. Tot pe muțește, conform cine știe care ritual antic, doar de ei doi știut, ea acceptă, dar face nazuri - nu-i place marca de berică! Pesemne n-a auzit de calul de dar, care nu se caută la dantură! Stau bot în bot, uitându-se sticlos la sticlele de bere - li se par prea mici!

Noi nu mai apucăm să scoatem, barem, vreun sughiț, tăcem nu din cauză că făceam ceva rușinos, ci pentru că, bineînțeles!- Clientul nostru, stăpânul nostru! Chit că cel client a uitat să se spele pe anul în curs!

Pentru ca meniul să fie complet, nu apucă tăcerea să prindă teren, că intră un alt nenică, o altă damă și-o puștoică, fata damei.

Noul bărbat se uită urât la vechiul bărbat, se vede că se cunosc, dar nu se iubesc! Dama cu fata cumpără niște țigări, o bere pentru calul lor și-o diademă cu acadea, pesemne că fiecare va primi câte ceva, (mama – acadeaua), dar nu se știe! Cei doi bărbați nu vor să se privească în ochi, dar e clar că nu se va termina așa - noul atacă vechiul! Așa că asistam la meciul poștaș - Nea Caisă:

-Nu vrei să mă ajuți, ha? atacă nea Caisă, dându-se aproape de Poștaș și Dama cu Berici. - Nu vrei să înțelegi că aștept corespondență și, cum am dosare la tribunal, aștept somații, invitații sau cum le-or mai zice! Pe care tu le pui în gard, de nu le găsesc!

-Ți-am tot explicat - nu pot să-ți intru în curte, ți le las în gard! Dacă întru în curte, sau în casă, mă duc la pușcărie, că ți-am intrat pe proprietate, fără să am dreptul! Apoi, regulamentul nostru nu ne obligă să ți le dăm în mână, trebuie doar să ți le aduc și, de-acolo, e treaba ta! Le primești, le primești! Nu? nu!

- Și dacă mi le ia cineva?

 -Să fii sănătos! eu ți le-am adus, mi-am făcut treaba! Dar nu trebuia să mă reclami la dirigintă, trebuia să vorbești, întâi, cu mine, să-ți mai explic odată! N-ai făcut nimic, nici cu ea, mai rău m-ai călcat pe bătături!

Aha! asta era! incidentul a urcat pe scări, spre cote mai înalte, deranjând personalitatea Poștașului! Lovindu-l în orgoliul lui, de poștaș! Punându-l rău, cu șefii! Și pe degeaba!

Supăratul pe poștași cere o bere (ce-au, frate! ăștia, cu berea? pe frigul de-afară...?), după care se întoarce către Poștaș, doar cu jumătate de... trup, să-și arate disprețul:

-Va să zică, nu ne înțelegem! Dacă ajung la pușcărie, pe tine dau vina, că n-am ajuns la proces!

Poștașul vrea să tacă, dar nu poate, berea, turnată pe gât, n-a nimerit s-o ia pe unde trebuia:

-Scuză-mă, bă! ori ești prost, ori ești tâmpit! Ce nu înțelegi, că mă doare-n paiș’pe? Astea-s regulile!

Lucrurile s-au oprit aici! Uff! bine că s-au oprit, ajungeam martor la bătaie sau la măcel! Și pentru ce? pentru că niște deștepți fac reguli de oliță-cu-moț? După cum s-a văzut, nici unul dintre ei n-a sesizat ridicolul - vorbeau de dreptatea LOR, în timp ce unul bea în timpul serviciului, iar celălalt îi cerea să intre la apă pentru el, făcând chiar o ilegalitate!

De fapt, aici se ascunde o mare hibă -  majoritatea trimiterilor sunt trimiteri simple, fără confirmare de primire (asta nu i-a spus-o Poștașu, lui nea Caisă, și nu cred că a uitat!)! Totuși, nu știu ce cretinătați de legi acceptă că ai luat la cunoștință notificările, sau alte documente, chiar dacă nu există dovada că le-ai văzut vreodată! Poștașul își face treaba, dar nu se știe dacă ți le-a pus în gard, în cutia ta de poștă (pe care n-o ai!), le-a dat-o vecinei, să facă economie la hârtia igienică, sau, pur și simplu, le-a aruncat la tomberon! Te trezești că n-ai ajuns la tribunal, pentru că, oficial, nu le-ai văzut decât în filme! Vin deconectările, pentru neplată, tu dormi liniștit, n-ajung la tine! Nici poștașul nu-i vinovat, el nu trage de matale, decât dacă-i nevoit, iar intratul peste proprietatea lui musiu/ madame îl poate costa nu numai slujba, dacă cineva îl reclamă de-un viol nefinalizat!

Vedeți cum ne certăm ca chiorii, pentru că nu există interes pentru clar, limpede și în înțelesul cetățeanului? Nu se omorau cei doi, pentru că regulile sunt doar pentru cei care le respectă, nu și pentru ăia care le fac? 
Bine că știau să vorbească ca la carte! Educație, bă! nu glumă!

(Grafică realizată de Carp Diana Maria)