Zilele astea am
primit o mulțime de mesaje, de la rude, prieteni, colaboratori, dușmani și
viitori dușmani! Îmi cer iertare că n-am
răspuns, dar nu am putut! Pentru că sărbătoarea de Crăciun trebuie să fie plină
de gânduri bune, de suflete curate, de iertare și înțelegere! Ori eu nu am
simțit toate acestea! Oh! cât de frumoase au fost urările primite și cât mi-au bucurat sufletul!... Dar EU n-am
avut dispoziția necesară, cu toate că mi-au ieșit toate, după cum le-am
plănuit.
Abia acum am înțeles de ce așteptăm sărbătorile, în general – ca să
prefacem că suntem fericiți, senini și curați! Nicio sărbătoare n-ar fi
sărbătoare, dacă nu ne-am umple plasele cu mâncare, slavă Domnului, există, în magazine,
și țâță de muscă, în aspic, dacă dorim! Nu contește dacă prea multă, trebuie să
ghiftuim frigiderul, până vomită, nu de alta, dar când vin musafirii și e vreum
curios mamă-mamă! să aibă ce vedea, când și-o vârâ botul prin frigiderul
nostru. De ambiț și fudulie, acoperim masa cu haleală bun-bun, deși nu putem
mânca decât cât avem mațul de gros! Dar putem vomita și lua de la capăt, că
doar e sărbătoare mare! Pentru
întrajutorare, farmaciile au și ele, din plin, buline pentru bulimiști și
îmbulinați! Cârnatul și Fiobilinul, Trifermentul cu caltaboș, Hepatobil, cu
răcitură! Bagi în tine, precum spitalul de nebuni, apoi stai cu burdihanul spre
stele și te vaiți că viața e rea și sucită, nu te poți bucura de ea decât cu un
deget de Slabă de Cotnari! Nu sărbătoarea, în sine, e cool, ci pregătirile:
curățenie în casă, că vine părintele, cu Ajunul, și se sperie de echipa de
rugby, formată din păianjeni pufoși, ce s-au constituit în comitetul de
primire. Cele două degete de praf, așezate cu simț de răspundere, de la Paște, numai
cu șpaclul pot fi indepărtate, iar gunoiul de sub covor trebuie cărat, în
sfârșit, la tomberon, se împiedica pisica, când trecea, în moviliță. Pe stradă
e un dute-vino, sunt puțini cei care cumpără, dar acum au motiv să se
frăsuiască prin magazine, e momentul să mai vezi cîte-o față pe care ai uitat-o
și să te pupi în bot cu toate cunoștințele, pentru că e vremea să ne etalăm
prin lume, cu sau fără parale, dar cu ifos de bunăstare. Tot acum e și cel mai
bun prilej pentru tembeli și sinucigași, nici copacii nu mai știu să se
ferească de orbul-găinilor, poposit atât la șoferi, dar, mai ales, la pietoni,
alergători, bicicliști și tractoriști! Și e și cel mai bun prilej să auzi o înjurătură nouă, dacă pe alea vechi
le-ai uzat de mult, toată lumea e pe fugă, nevricoasă și pusă pe harță, ifose
și scandal! Doar e sărbătoare, nu-i așa?
Cred că am uitat ce e Crăciunul! Cum am
uitat ce e și Paștele! Înafară de zile libere, crăpăt și tomberoane pline cu
resturi! Fără porc tăiat și fără vin hibrid, din curte! Fără șorici și colindători fără pretenții! Cu
turte cu nucă! Fără ură, cuvinte grele, minciună și interes! Până și cozonacii
miros altfel, a fițe! Noi ne jucăm de-a sărbătoarea, în loc să ne fie
sărbătoare în suflete! Uite! eu aș vrea să începem Crăciunul doar privindu-ne în
ochi și spunând lucrurilor pe nume, fără granițe, opreliști, ezitări! Să fim
sinceri măcar o zi! Măcar cu noi! Pentru o oră, să ne spunem păsurile și să
plângem fiecare pe umărul celuilalt! Apoi să ne curățăm de noi înșine și să ne
veselim cu adevărat!
Și, la urma -urmei, de ce nu v-aș ura un
CRĂCIUN FERICIT, ALĂTURI DE CEI DRAGI?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu