Își privi fiul cu nemulțumire, dădu de vreo
două ori ochii peste cap, mai! mai! să-i rămână răscrăcănați, apoi îl invită cu
un aer de larghețe, de vel-vornic sau de gentleman răsuflat:
- Să facem câțiva pași împreună! așa, ca doi oameni
culți ce suntem!
După care, fără pauze, reîncepu ofensiva:
- Trebe să
discutăm serios despre viața ta! E bine știut că oamenii e răi, că nu-și urmăresc decât interesele, și
după aia se șterg cu tine…pe jos! E de datoria mea să-ți deschid ochii, chiar
dacă o trebui să folosesc desfăcătorul de conserve! Datoria unui părinte, în afară de alea de la
bancă și de la gunoi!, sunt cele de a-și educa copilașii, de a le orienta pașii
în haznaua asta, de-i zice ‘viață amărășteană’!
- Eu…!
- Tu nu știi
câte am îndurat noi pe vremea lu’ nea
Nicu! Cum înghețam de frig! Theoretic! că eu, fiu de gospodar socialist de
frunte, responsabil la Alimentara, erou al nemuncii comuniste, nu mă plâng!
Aveam de toate! nu ca alții, coarne și gheb! bașca mămica ta, cantor la cântarul
CAP-ului, ce nu aducea acasă! Era cantor,că-i cânta pe toți care nu-i făcea pe
plac!
- Aș…!
- Aș! nu
făcea nimeni gât! Preșu’, adică
președintele! numai cu‚’’Sărut
Mânușițele și Piciorușele!” îi
dădea, când o vedea! Și muncea, săraca!
Până și noaptea!Venea dimineața acasă, de la Preș, toată - numai o apă, leoarcă
era! De obosită ce era, era roșie ca un rac opărit! și uite! Așa v-am crescut,
ca pe niște zimbri! sau, cam așa ceva, doar semănați cu mine!
- Cred...!
- Credeam că, după Revoluție! va fi mai greu! Da’ de unde! A fost mai bine! Eu m-am ales cu o fermă
botanică de păsări, aia la care voi nu vreți să munciți nici de-al naibii!, iar
mămica voastră, știți bine! S-a pensionat pe caz de boală! Ce noroc cu Preșu’, a
ales politica, din PREȘ la județeană, a ajuns deputat și acum e ministru! Mânca-l-ar
nenea! Că datorită lui mănâncă mami pensioară! Oricum, la patruj’ de ani, era obosită! fleașcă!
- Dar...!
- Dar numai datorită eforturilor mele sus-ținute
am putut prospera, ceea ce aș vrea să văd și la voi! Ce vă mai trebuie, decât
voință? Uitați-vă la mine, că cazul meu e relevant și debordant! În viață numai perseverența, meticulozitatea și
ochii larg deschiși te conduc acolo unde ți-e locul!
- ȘI-ATUNCI ! DE CE-AI CĂLCAT IN EL?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu