Visul lui Tăfâlcă era
să-și cumpere o barcă pneumatică! În momentele sale de reverie, adicătelea când
scăpa de gura fără dinți, dar colțoasă, a nevesti-sii (suplinită, cu succes, de
cea bolfoasă, a soacră-sii!), se vedea navigând pe orice apă, chiar și-n cada
personală!
Moartea neprevăzută a
unei mătuși, care, la viața ei! fusese scriitoare (gurile rele spuneau că ținea
evidența la o casă mai deocheată!), i-a adus și visul mult dorit: o barcă
verzulie, cu rame, cu tot, în care i-au încăput toate sculele de pescuit!
Când a lansat-o, a
chemat un sobor de preoți, format din popa Patrafir și dascălul Ilie Cireașă,
precum și toți prietenii săi de suflet, în număr de doi! Ca să nu spargă barca, a izbit șampania, așa cum
văzuse într-un film, de un stâlp ce interzicea scăldatul, cauzând decăderea
panoului respectiv direct în căpățâna sa lucioasă, de cât îi freca șeful său
ridichea zilnic!
Și, pe înserat, se puse
pe vâslit până în mijlocul bălții nu mai adâncă de 80 cm și 90 cm mâl! Pentru
că uitase că-i trebuie și-o ancoră, improviză, la iuțeală, una! din bicicleta
de care nu se despărțea niciodată, ceea ce îi atrăsese ura soaței, pentru că,
de când dormea doar cu biclicul, aceasta se întreba dacă n-o fi gay!
Foșnetul stufului,
pleoscăitul broaștelor și hămăitul câinilor vagabonzi de pe mal îl însoți în
visul devenit realitate! Peștii fuseseră excluși încă de la început, pentru că
nimeni! dar absolut nimeni! nu zărise vreodată coadă de pește în nămolul poluat
al bălții pe care, acum, cu satisfacție, plutea Tăfâlcă cel Boier! Cu mâinile
sub capul proptit în rucsacul plin cu știuleți de porumb, cu care-i păcălea pe
toți, când sosea de la pescuit, boierul nostru își umplea plămânii cu ceva
relativ înmiresmat, dar își făcea, în sfârșit! damblaua!
Dar când de simțea ca o
muscă opărită, suflată din spate de un vânticel, liniștea serii fu zdrobită
efectiv! de niște urlete animalice, care îl aduseră în pragul delirului
tremens, a catalepsiei și a infarctului miocardic, cumulate cu o necesitate
acută de a urina, toate odată!
Neînțelegând, încă, ce se petrece, se ridică
în picioare, uitând unde se află, determinând flecustețul de barcă să se
răstoarne, el trezindu-se vârât până-n gât, într-o poveste ce nu era a lui și
în mocirla de care nu avea nevoie!
Strigătul său de ajutor fu curmat de saltul afectiv, a unei broaște dolofane, a
cărui interes subit și de specialitate o proiectă direct în gura larg căscată a
lui Tăfâlcă! Cu ochii bulbucați (din cauza lipsei de aer! datorată orăcăitorului
amintit!) și într-o tăcere idem și la fel (din același motiv! plus ceva mâl
modificat genetic!), asistă, cu multă tristețe, la răpirea vehiculului său
plutitor, a cărui fund, mă rog! pupă! îi făcea cu mâna (piraților), a
despărțire vremelnică!
Toate blestemele
cunoscute, necunoscute, nou înființate sau antice și de demult îi
veniră pe buzele ocupate, ejectate în spațiul public pe nări, deoarece toate
celelalte orificii erau, deja, pline de același mâl! Odată cu iubirea vieții
lui, se duseseră și toate uneltele de speriat obleți, singurii pești pe care
avusese ocazia să-i privească în ochi, fără să roșească! Cine putea fi atât de
ticălos-ticăloși! încât să-i fure, odată cu barca, și momentul de glorie? A cui
suflet era la fel de negru ca fața sa (pentru că era negru la față din 3
motive-genetic, de furie, de mocirlă și de ciudă că nu s-a opus!)?
Dimineața l-a găsit,
îndoliat, pe prispă! Nici corul babelor cârtitoare din casă, nici pneumonia
care-i dădea, cu brio, târcoale nu au reușit să-l aducă la normal! Nespălat,
ciufulit, ofticat și dezamăgit, s-a hotărât să se opună sistemului care l-a
lăsat să plutească în derivă! Și-a plecat la servici!
Doamne-doamne l-a zărit
cum pășea încruntat, pe drum și nu și-a întors fața de la el, ci i-a întors lui
fața către vecini, unde i s-a lungit fața de ce văzu: barca lui minunată era, pe post de teică, la porci! Din revoltă, sări, bietul de el! direct la
disperare, mai ales când îl auzi pe vecin că-i explică:
-Vezi! vecine! ce copii am?! Pirați îi fac ! Aseară s-au uitat la un film cu
pirați și au și trecut la treabă! Nu s-a gândit nimeni că pirateria e meserie
de viitor! Mânca-i-ar tata de pirați!
Tăfâlcă, fu, în sfârsit
dezumflat, la fel ca bărcuța lui, în care cel mai mic dintre pirați a înfipt o furcă, ca să facă un catarg la teica
lui de pirat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu