CICLUL POVESTIRI ADEVĂRATE!- NOROCOSUL MAMEI, NOROCOS!

       Pe unii i-a păscut norocul de mici, cine știe unde au vârât mâna mai cu spor! Dar, câteodată, când vezi pe câte unul, îți vine să-ți dai palme cu piciorul și să te gâtui cu elasticul de la pijama! Să luăm următorul caz- tip la 49 ani nebătuți pe muchie, dar băuți pe bară, fără antecedente penale, dar cu anticedante la spirtoșenii, bericică și alte nebunii.Dacă îmi arată cineva pe altcineva care nu beat, pardon, nu beau!nu bea, jur să-l întorc cu fundul în sus și să-l pup pe frunte și pe obrăjori!

Da’ sunt unii care se mai trezesc din aburii mel-alcooliei, și, foarte mulți, care a doua zi se duc la muncă și trag la cheie, de zici că-s abstinenți convinși! Nu  e cazul eroului nostru de la Troscănești, pe care ori l-a uitat popa, la botez, în scăldătoarea plină cu vinuț, ori l-a înțărcat mumă-sa cu licori bahice de excepție, lucru care l-a însemnat!

Nu l-am cunoscut de când era tânăr și zglobiu, dar, din letopisețele lăsate neamului de cunoscuții săi, obiceiul pământului de a se chitrofăni zilnic nu-i era străin de mic! N-ar fi lucru de mirare, în clasele V-VIII, colegul meu de bancă nu pleca de-acasă, fără să-și potolească setea cu 3/4 l vin de butuc! Și nu avea nimic, cred că se inspirase din viața lui Papa Borgia, care lua doză zilnică de otravă, de teamă să nu fie otrăvit! Aici, în cazul nostru, bănuiesc că al meu coleg se temea  care nu cumva cineva să-l otrăvească cu vin! Oricum, când am înplinit 24 de ani, am făcut greșeala să-l invit și pe colega, pe atunci avea serviciu, a venit de la muncă, și cum era însetat, după 200 ml de whisky, a ras 2 kile de vin! Abia când a dat să plece, la poartă, și-a dat seama că îi este sete și m-a întrebat- Tu nu mai dai o gură de vin? Gură, nu aveam, așa că a golit încă ½ l vin, apoi a plecat! Ne-am făcut toți cruce când am auzit că I-A FOST RĂU! Ne-am bucurat degeaba, la o săptămână îl întâlnesc și, când îl întreb dacă i-a fost rău, cum am auzit, îmi spune:

-Păi, am ajuns acasă și mi-era sete, așa că am coborât în beci, de-am scos o cană cu vin, de-al meu! Dacă nu mă lăcomeam și beam doar jumătate, nu pățeam nimic, dar m-am apucat și l-am băut pe tot, un kil jumate! Atunci mi s-a făcut rău , am dat la rațe toată săptămâna!

Vedeți ce înseamnă antrenamentul? Dar dacă nu era antrenat, nu se îmbăta?

Să revenim la curcile noastre- tipul băftos care bate spre juma de veac! Ei, bine! el lucra în tinerețe ca gestionar la o cooperativă, cam așa ceva, asta pe vremea lui Nea Nicu! Mi-a povestit că, de muncit, nu se spetea, pentru un ciubucel, găsea întotdeauna nu unul, ci zece indivizi, să-și vândă serviciile! În atare condiții, ar trebui să fii prost să te murdărești pe mâini, mă refer la muncă, nu la altceva! Și ce nu se găsea prin bătătura unității socialist-multilateral- dezvoltate! Să tot muncească omul, dacă ai ce să-i dai de ciuguleală! Trai, neneacă! pentru oamenii cu funcții de gradul întâi! 

Omul nostru nu stătea chiar prost, ceva agoniseală se lipise de fundul său nespetit, așa că nu știa ce să facă cu banii! A încercat el să-i mai rărească pe la cârciumă, dar erau prea  mulți, nu făcea față la băgat sub nas! Noroc cu nevastă-sa, că i-a luat banii și a deschis un magazin! Se alegea prafu’ de bănișorii lui, dacă nu făcea asta! El însuși spune asta, indicând cu degetul spre vinovată! 

Băiat rău nu era el, îi mergea mintea, dar nu în același ritm cu mâinile, iar mâinile nu aveau același ritm cu sticlele! Acum, când avea sursă la îndemână, nu trebuia să mai alerge la distanță, se servea direct din sursă! 

Și, dintr-odată, se părea că norocul i se terminase - în loc să devină proprietar pe casa părintească, așa cu i se promisese, se trezi aruncat în stradă cu tot cu nevastă și copii! Grație bunilor săi părinți, care dădură casa fratelui său, avea vedere la drum, cu intrare din stradă! Șutul în... plexul solar l-a aruncat în criză de nervi, criză de timp și alte crize, cea mai redutabilă fiind cea de ficat! S-a trezit la spital, cu ficatul în papiotă și cu morcovul în poziția de drepți, deoarece i se propusese trecerea în rândul drepților! Grație familiei și unor medici conștiincioși, fu (re)pus pe lăboanțele personale, expediat acasă, unde îl așteptau ceva treburi! Revenirea la normal a fost mai târziu, când, considerat una bucată minune a lumii refăcută din cenușă, uită ce avea de făcut și se apucă , să nu cadă, de ceva recipienți cu licori !

Să nu se creadă, cumva, că avem ceva cu el! Nu, nu cu el e problema, ci cu extragerea lozului câștigător din oliță, adică norocul omului care are bafta de a sări cineva în ajutorul lui, exact atunci când trebuie!  - Ești invidios că la tine nu e la fel! sări în sus un personaj, când am deschis subiectul! Sincer, dacă stau să mă gândesc mai bine, ce nu te omoară, te face mai puternic! Doare, e adevărat, dar așa s-a călit oțelul, bătut zilnic și cu dușuri reci! De ce să fii invidios?

Omul nostru, sprijinit de propria familie, una nevastă și doi fetițe, a înjghebat o nouă locuință, mai dormind în beci, mai dormind afară, până ce lucrurile au intrat în normal - aveau ce mânca, unde dormi și erau sănătoși. Toate bune și frumoase și la locul lor, dar ultimele evenimente, alimentate de o gelozie acaparatoare, i-a adus aminte că In vino veritas înseamnă că vinul veritabil este esența lumii sale! A început să dea bâca la treburile casei! Rămas fără postul lui călduț, avusese noroc cu o rudă, ce-i găsise un loc de paznic la o firmă de pază! Considerat protejatul cuiva, a început să se umfle pielea pe el, ca la zmeu, dar nu la ăla din basme! Când se matolea, își punea muzica lui preferată, cu Maria Ciobanu și se punea pe bocit!  Dar ce te faci cu umflarea în gogoașă, când nu mai vroia să se ducă la muncă, i se părea că e prea înjositoare paza-de-noapte-când-nu-faci-nimic!(și mai era și plătit!) Mai mult, norocul bătea aceeași uliță cu el, de câte ori conducea beat, nu se găsea niciun polițist să-i paseze fiola, alta decât cea cu care se obișnuise! Stările de beție alternând cu cele de amețeală, uită de câteva ori că trebuie să schimbe un coleg și intră în grevă! Norocul lui fu că oamenii începuseră să-l accepte așa, dar, până la urmă, tot afară îl dădură! Norocul lui, se găsi cineva care, cu tot alaiul de minuni ce-i atârnau de coadă, îl ajută să se angajeze la paza unui supermarket, unde nu rezistă decât două săptâmîni, după care îl cuprinse oboseala și nu se mai prezentă la muncă! Norocul lui, tot timpul în care nu muncise, se găsise cineva să-i dea de mâncare, ba fu și plătit pentru alea 2 săptămâni de frecat mâțul pe buric ! Deși  se făcea că ninge, că nu știe ce-i cu el, când se trezi proaspăt divorțat, după Bocelli îndelungate, alternă cu Nu mi s-a întâmplat mie!, adicătelea nici azi nu vrea să creadă că e singur cuc și altă păsărică! Metodele sale de a-și arăta dragostea le-a făcut pe fetele sale să rămână orfane de tătic, dar nu înseamnă că sufletele lor nu sângerau, timp în care individul se autocompătimea, după părerea sa, fiind ultimul mamut în viață!

E posibil să nu fi fost capabil să arate cu adevărat cum știe să iubească, dar, la el în parohie, nu fusese încă înființat  cuvântul Stop! Oprește-te până nu e prea târziu! Norocul lui că  nu  simțea  nimic altceva  decât pentru propria ființă parțial umană!

Și tot norocul lui a fost când, fără familie, fără loc de muncă, se găsi un suflet milostiv și-l aranjă- îl facu ȘEF! Adică îl unse administrator la o firmă mare, unde sufletul milostiv era singurul acționar! Nebănuite fiind cărările Domnului, nimeni nu a înțeles  ce noroc dăduse peste el, mai ceva ca un  TIR alunecând la vale, și nici ce fusese în capul binevoitorului, de-l păstrase, până îi dădu pe nas și pe încheieturi, după ce-i terminase vinul din butoaie, strecurându-se printr-un tunel săpat pe sub perete, după care făcu tumbe pe scări, de arăta precum o haină călcată de marfar! 

Cât noroc poți avea, când pe toate le faci de-n boulea, iară ceilalți sar, cu mic, cu mare, să-ți acorde primul-ajutor! 

Slavă celor care pot ajuta muritori (de râs), când aceștia nu mai vor să șadă în rând cu ceilalți!

Poate că așa se termină lucrurile, cu terminarea norocului! ȘI CÂND ACESTA SE TERMINĂ, CE URMEAZĂ, REPROȘURILE? PE ASTEA CINE ARE NOROCUL SĂ LE MOȘTENEASCĂ?