Când a murit taică-său, era mic, avea cam 5
anișori neîmpliniți. Nu prea a simțit
mare lucru, afară ploua și era destul de frig! Mama, cernită și umflată de
plâns, nu prea părea să aibă chef de vorbă, cu atât mai puțin, de explicații.
Și așa au trecut vre-o câteva luni, când Mama păru să se însenineze deodată și
chiar o surprinsese fredonând un cântecel.
Explicațiile au venit când l-a pălit,
într-o noapte, setea, când a auzit pe Mama discutând cu Bunica, aflate pe
balcon. Ah! nu! atunci nu a înţeles mare
lucru. Lucrurile s-au clarificat
în următorii 26 de ani!
-Veto, nu fă asta, e păcat de băiat!
aproape că plângea Bunica.
-Nu
vezi că n-am cum să-l
cresc? Cât a trăit El era bine. El era cu adusul banilor în casă! Acum nu mai e,
aşa că eu cu ce bani să-l fac mare? Nu-i mai bine să-l dau la Cămin, are acolo
de toate?
-Dar
n-are mamă şi tată! Dă-mi-l mie, mamă, îl cresc eu! Din bucăţica mea de pensie,
mai cu ce fac în curte, ceva păsări şi-un porc, nu-s greu de crescut la ţară!
Poate iau şi-o viţică, ne-om descurca noi!
Mai
mult nu a auzit, dar era şi-un pic adormit, aşa că abia după 2 săptămâni s-a trezit - unul dintre cei 56 de copii ai
Căminului de orfani! Şi următorii 14 ani, să te ţii, trai neneacă!
Anii
ăia i-au prins bine în viaţă: a învăţat că nu tot ce zboară, se
mănâncă, de exemplu pernele, sau penele din ele! Că dacă eşti mic şi prost,
trebuie să te faci mare şi deştept! Că
până ajungi mare şi deştept, mănânci cafteala care-ţi dezvoltă fizicul de mare
şi deştept! Că violul poate fi şi moral, dar ce-i moral, nu-i şi viol! ci doar
o consecinţă nefastă! Că viaţa e frumoasă, dar nu e obligatorie pentru nimeni
şi nici să fie frumoasă pentru toată lumea nu e obligatoriu! Că trebuie să te
strecori mai abitir ca un şarpe dat cu ulei, să nu se prindă lumea că eşti
şarpe! Pe scurt, complicat!
De prisos să analizăm pas cu pas acei ani,
singurul lucru remarcabil a fost că Mama l-a mai vizitat o dată, la început,
apoi a intrat în recreaţie prelungită! Bunica venea cam de 3-4 ori pe an, mare
lucru nu avea nici ea ce să-i aducă, drumul o obosea, iar boala o împiedeca să
plece mai des de-acasă. Aşa a aflat el că maică-sa (cea care i-a dat viaţă,
apoi i-a luat-o, ca să-i dea alta, mai proastă, mult mai proastă! înapoi!) se
recăsătorise. Dumnezeu, pesemne, era prin preajmă, aşa că nu a avut niciodată
copii cu actualul soţ, dar nu părea că o consuma aspectul!
-Înţelege şi tu, puiul meu, omul ăsta nu
vrea copii, aşa că ai altora, nici atât! Maică-ta, din cauza asta, i-a ascuns
că te are pe tine, ca să nu se despartă!
El nu a înţeles, n-avea cum! Doar s-a
întrebat care este vina lui în toată povestea, după care a uitat. Viaţa mergea
înainte şi dacă nu era atent, rămânea de căruţă!
Mare de-acum, a părăsit Căminul fără păreri
de rău şi s-a întors să stea cu Bunica! A făcut o şcoală profesională şi iată-l
angajat la o fabrică renumită, pe post de lăcătuş! Aici şi-a cunoscut viitorul
socru, respectiv viitoarea soţie, şi iată-l în postura de tată a doi copii!
Ca toţi cei care au suferit din lipsă de
părinţi, a jurat să asigure existenţa copiilor, indiferent de modul folosit,
şi, mai ales, să nu repete greşelile părinţilor săi, mai puţin a tatălui
decedat! Cunoscându-l mai bine şi cunoscându-i şi povestea, nu te mai mirai de
ce mânca cu poftă, vroia mai mereu tot ce-i mai bun, minţea, de veneau
pinguinii cu miile pe apele îngheţate, îţi trântea câte-o vorbă, care se
nimerea ca peretele-n nucă, şi nu invers! Te putea pofti să-l vizitezi, ca,
atunci când se plictisea de tine, să sugereze atât de subtil, de picau pereţii!
că ar fi timpul s-o ştergi! Putea mânca ceva, fără să servească pe cei de faţă,
deşi acestora li se scurgeau balele-n chiloţi! Era o adevărată pildă în materie
de împrumutat lucruri care-i trebuiau, uitând să le dea şi înapoi! Per
ansamblu! era un produs exponenţial al Căminului, astfel că nu aveai dreptul
să-l judeci, pentru că aşa îl confecţionase viaţa! Şi nu una tocmai uşoară! La urma urmei, cine
este vinovat?
Anii au
trecut şi,
într-o zi, nu tocmai bună, Bunica muri! La înmormântare se ciocni cu maică-sa
şi soţul ei, prilej cu care află că, în sfârşit!, acesta aflase şi el de
existenţa fiului rătăcitor!
După o lună îşi făcură din nou apariţia, de
astă dată ca să discute problema moştenirii bătrânei -o casă veche şi ceva
pământ! Despre care toată populaţia globului ştia că îi revenea, după dorinţa
Bunicii, LUI! Atunci avură şi o discuţie, ce părea destul de serioasă, mai ales
când a întrebat-o pe mumă-sa de ce l-a dus la Orfani?!?
-Înţelege-mă, mamă! că nu puteam face
altfel, bărbată-miu s-ar fi făcut foc, dacă afla că am copil! Aşa că i-am spus
că n-am! se justifică
femeia şi, ca să sublinieze importanţa celor spuse, îşi suflă nasul!
-Şi-acum ce vrei de la mine, după atâţia
ani pierduţi? Ştii,
nu crezi că eşti mai străină pentru mine decât toţii străinii pe care îi cunosc?!?
Se spune
că
sângele apă nu se face! pentru că astăzi stau împreună, ca şi cum nimic nu s-a
întâmplat!
OARE CHIAR NU S-A ÎNTÂMPLAT NIMIC??? s-au întrebat Nepoţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu