DE VINĂ SUNT COPIII...

Ada rămăsese în grija unchiului și a mătușii, mama fiind plecată în Spania. Despre tată se știa că trăise, cândva, înaintea erei noastre, adică înainte de a pleca după țigări, uitând să se și întoarcă!

Copila, în vârstă de vre-o 7-8 anișori, fusese primită în casă cu surle și trâmbițe, toată mahalaua aflând că cei doi au luat fata la ei, ah! nu! nu din milă! și nici din interes, ci doar ca să facă o faptă bună! Depinde pentru cine!

Ada și-așa suferea de-o problemă -de 3 ani mama nu era lângă ea, fiind plecată la muncă. Copila suportase cu greu să treacă din mână-n mână, și nu întotdeuna în mâini binevoitoare. Mama ei venea o dată pe an, stătea 5-6 zile, cel mult 10, după care iar urma o perioadă în care fetița suferea de dor.

Ultima dată o așteptase pe mamă aproape fără să mănânce și fără să doarmă și fu mai mult decât dezamăgită când aceasta, obosită de pe drum, cum ajunse, se și întinse în pat și adormi instantaneu! Ada petrecu cam 9 ore la căpătâiul ei, veghind-o, de parcă i-ar fi fost frică să nu plece iar și să n-o mai vadă multă vreme! Când mama își făcu somnul de frumusețe și de restabilire a funcțiilor vitale, desfăcu bagajele, scoțând tot felul de lucruri ce luau ochii, dar nu și sufletul Adei, care vâna altceva –interesul mamei pentru fiica ei! Nu trecu mult și oboseala își spuse iar cuvântul. Mama se culcă din nou, avertizând-o să nu se mai foiască cât doarme ea, că-i strică somnul!

Ada nu se supără. Mamele sunt și ele obosite, fiind greu să muncești ca un sclav la alții,  iar când prinzi un moment de respiro, te bucuri de el ca de altceva! Ada auzise discuția asta, purtată de maică-sa, cu o prietenă ce o asculta cu gura căscată, ea nefiind sclava nimănui! Copila nu înțelegea mare lucru din cuvintele alea încurcate dar știa că Mama o iubește și are întotdeuna dreptate!

Tot la ultima apariție a Mamei, copila își lua inima-n dinți și, cu lacrimi în ochi, o rugă să o ia cu ea, promițând că va fi cuminte-cuminte! Însă femeia nu cedă și încercă să-i explice, fără să și reușescă, că deocamdată, abia se descurcă ea, fără fetiță! Și mai trebuie să trimită și bani pentru ea, ce? nu are destule și nu e sătulă? Îi promisese, însă, că-i va oferi un loc sigur și permanent unde să stea, nu ca până acum!  

Așa că, iat-o instalată în casa rudelor binevoitoare, unde, ce-i drept! avea propria ei cameră, nu ca până atunci -dormit la grămadă, pentru reducerea cheltuielilor!

O vreme lucrurile au mers normal, dar pauza s-a terminat. Mama a anunțat că trece printr-o perioadă nașpa, nemaiputând, temporar (până  găsește alt loc de muncă), să trimită niciun ban.  Promite că, imediat după ce treaba s-a rezolvat, să-și onoreze datoriile!

-Lasă, soro! Asta-i problema? o liniști frate-său. Doar suntem rude, și mi-e nepoată!

Pentru Ada lucrurile s-au schimbat pentru că perioada cu probleme pare că s-a prelungit peste răbdările RUDELOR! A început să primească mai puțină hrană, apoi a trebuit să doarmă cu mama bătrână a mătușii, de! era iarnă și gazul e scump! În camera ei s-a așternut praful, iar pulberea s-a ales de liniștea copilei, când a rămas fără credit la telefon! La început n-a priceput de ce nu i se mai reîncarcă telefonul. Mama mai trimisese ceva euro, e drept! nu destui! dar copila a văzut că e obligată să vorbescă de pe telefonul unchiului, în prezența lor, trebuind să spună că totul e nemaipomenit de bine, pentru că altfel s-ar fi supărat neamurile dacă spunea ceva de rău!

Buboiul a plesnit când a plecat pe o stradă din cartier, împreună cu o altă fată, proaspătă achiziție în materie de prietenie! La vârsta ei cum să calculezi efectele nebănuite ale unei banale copilării?

Lipsa ei a fost observată abia pe seară, când găinile trag la culcuș, situație în care și copiii sunt retrași în case! Bineînțeles, acolo unde părinții consideră că au chiar și copii care trebuie, neplăcut lucru! să fie supraveghiați!  Ada, nenumărându-se printre aceștia (mai ales că unchiu-su, când era nervos, zicea că seamănă cu tacsu’, deși nu-l văzuse niciodată!), uită că trebuie să mai ajungă și acasă!

Mătușă-sa mai că nu dădu în nebunie, când constată fenomenul! Cu fața schimonosită de ura -poreclită, popular,  ARE DRACI BENGOȘI!, tropăia prin curte, jurând răzbunare cruntă și crudă copilului nerecunoscător care-o bagă-n boale!

După ce-și termină repertoriul de înjurături (care-l făcu pe Jambilică- cățelul, să se înroșească până la coadă!), coana mare-ofilită își compuse figura de ieșit pe stradă, executată dintr-un amestec de neliniște, ciudă, spaimă, etc,  un  tot ce suna fals, găunos, efectiv-parșiv!

-Unde ești, fata mea? se căina ea, alarmând câinii din cartier, babele surde și lehuzele indiferente! După care se răsucea, șerpește: -Las că pun eu mâna pe tine! singura variantă credibilă din tot circul emoțional! 

Au început s-o caute amândoi prin cartier, în timp ce fata intra senină în curte, neștiind ce tsunami stârnise!

 Dacă trecem peste cele 4 perechi de palme răsunătoare, pe care le încasase în fundul curții, putem spune că nu a pățit nimic! Ah! și peste lipsa pachetului la școală, ca și peste închiderea în cameră, timp de-o lună! În seara aceea paharul s-a umplut: au sunat-o pe Mama, la care au urlat  în cor -Să vii să-ți iei ploada, că ne-a mâncat sufletul!

Ada a dispărut din vizorul cartierului și nu s-a mai auzit de ea, rudele suferind, brusc, de muțenie, când venea vorba de copilă.

Am văzut-o zilele trecute, după 6 ani, coborând dintr-un taxi! Nu se știe dacă a luat-o Mama la ea, dar cert e că nu era însoțită de maică-sa... doar dacă femeia își lăsase barbă între-timp! După cum se pupau!...