Buni și nebuni!

-    Măi  Petrică! îl luă Dumnezeu mai pe departe, pe mânuța lui dreaptă, pe sfântul cu numele în cauză.

-   Ce-ai zice, Petrișor, dacă am face noi doi un experiment didactic și i-am împărți pe români în buni și în ticăloși, și i-am pune pe fiecare într-un mediu corespunzător?

-   Apoi! Doamne! propunerea asta cred că a făcut-o și poetul ăla, Eminescu, dar l-ai refuzat!

-   Erau alte timpuri! și eram și eu mai tânăr! ce vrei! gândeam altfel!

-    Atunci facă-se voia Domnului!

Și așa se treziră Ticăloșii, în zonă de șes, înconjurați  de păduri umbroase, printre care șipoteau ape limpezi și, încă , nepoluate, pline de peștișori fermecați, care săreau veseli în lumina soarelui, care umplea de fericire sufletul fiecărei ființe și fiecărei orătănii, care păștea prin zonă! care...!

Minunea dumnezeiască îi ferici pe fiecare cu câte un căsoi cu o sută de camere fiecare, 15 băi, 23 dependințe, 5 hangare pentru cele 10 mașini de lux, un heliport și o piscină de ½ hectar! La fiecare 100 locuitori, revenea un mall, cu cinema în aer liber. Iar la 200 persoane, exista și o herghelie de cai, pentru echitație! Fiecare dintre Ticăloși găsise câte un card, cu care puteau plăti fără limită de credit! Nu exista nici pază, nici poliție, nici procurori, nici judecători! Trai, neneacă! nu glumă!

Sărăcanii se treziseră într-o mlaștină colcăind de lipitori și șerpi de apă, cu bordeie din nuiele, săpate în pământ și acoperite cu stuf, fiind nevoiți să ia apă dintr-un jgheab, din care se adăpau și animalele! Nu aveau nici un ban, așa că totul funcționa pe bază de troc! Nu de troacă!  

Pomii erau roditori, așa că se serveau direct de la sursă! Vacile pășteau iarbă, de capul lor, oricum nu aveau unde să fugă! Porcii guițau pe toate ulițele, neîngrădiți de nimeni, că nu se sinchisea nimeni și totul era la voia întâmplării! Și, culmea! toată lumea era sătulă și nu se plângea!

Apoi, au început belele.

 Ghiftuiți și răscrăcănați, cu burțile măturând pământul, cu punguțe sub ochișorii micșorați de atâta grăsime, Ticăloșii s-au simțit, brusc! PLICTISIȚI! Da’ nu puțin! Astfel au descoperit că nu au lideri! și fiecare s-a lansat în cursa (mămă! Ce cursă!) ocupării unui post de lider. Să vezi cotonogeală pe sub masă, dat la gioale! pioneze pe scaune, șuruburi în pantofi, vopsit pereții adversului, cu substanțe neplăcute sau inflamabile, tras apă la baie, în timpul cuvântărilor celorlalți, de zicea-i că-i vreo cascadă! Ba unul (noroc că instrumentul nu fusese  prevăzut în zonă!) căutase chiar și-o vidanjă, fără să precizeze scopul!  Și urmă al doilea val de șoc: au descoperit că nu se găsea nimeni să tragă apa, să dea cu aspiratorul, să spele farfuriile, să opereze pe inimă, să sape un mormânt , să șteargă la fund copiii, să urle la vecinul handicapat care sforăia sub prunul comun, să... e.t.c! Și mai ceruseră și viață veșnică! Al 3-lea val l-a constituit aspectul moralității, cu care nu erau deloc obișnuiți! Când o viață întreagă ai furat și ai mințit, să nu dai în bengăneală când, dacă o faci, riști să dai de un rechin mai mare ca tine, care te servește la micul dejun?!? Cum să trăiești fără o minciunică mică, că ai fost la muncă deșelată, nu la amantă? Că vei onora toate angajamentele, pe care le-ai uitat de cum ți-au trecut prin urechi? Cum să mai torni asfalt, dacă nu e nevoie! și cum să mai faci autostrăzi, dacă nu duc nicăieri? Și, mai ales! cum  poți să promiți orice, dacă nu există persoane interesate?

ȘI ATUNCI AU DECRETAT, ÎN COR, CĂ NU EXISTĂ DUMNEZEU! sau că Și-a întors fața de la ei!

La celălalt Pol, Sărăcanii nu gândeau prea mult, erau obișnuiți s-o ducă greu, indiferent de situație, climă, naționalitate, religie, sex turbat, gânduri spurcate, bașca ceva mii de ani de lins pământ! Lor nu le păsa de furăciuni, că nu prea se găsea de furat! Nu sufereau de grija organelor de ordine, organelor de judecată, denunțătorilor, colportorilor, dejectorilor și impiegaților și impiedicaților de orice tip de mișcare, aflați, deocamdată, în cealaltă tabără! Uimirea i-a cuprins când au văzut că orice rău este spre bine: își puneau lipitori, în loc de medicamente compensate (care, oricum, nu se găseau), iar șerpii deveniseră o binefacere, păpând orice rozătoare, insectă sau altă târâtoare! care le dădeau  târcoale, ei nefiind mai veninoși decât aspirina! Nu aveau probleme cu colesterolul, pentru că mâncau doar ecologic, animăluțele lor rămânând crăcănate la filmele cu pesticice, pentru că așa ceva nu văzuseră niciodată! Iar când au descoperit că iile, cu care ștergeau pervazul, mergeau la export, când au constatat cereri de case ecologice din chirpici și stuf pufos, când au înțeles că țopăială lor nu-i doar semn de bucurie, ci se intitulau dansuri populare și căluș, le-a sărit inima din piept, direct în chiloți! Și mai aflaseră și de Ticăloși!

ȘI I-AU MULȚUMIT BUNULUI DUMNEZEU CĂ NU I-A FĂCUT TICĂLOȘI DIN TATĂ-N FIU!

 NUMAI CĂ ACESTUIA NU I-A PLĂCUT REZULTATUL DIFERENȚIAT AL EXPERIMENTULUI,  ȘI A FĂCUT TOTUL, CA LA ÎNCEPUT!