ZIGZAGÂND ÎN VIAȚĂ!

   Bietul Fănică Capturtit era într-o pasă atât de proastă, că nici pasei nu-i mai păsa ce se întâmplă! N-ar  fi fost nici asta ceva nou, pentru că Fănică fusese născut să ducă cu domnia sa  și ceva destin încâlcit. Nu se știe care dintre ursitoare venise la serviciu direct de la vre-un botez de fițe și încurcase lucrurile!

Încă de la naștere, susnumitul și jos-surmenatul Fă-nănică a avut parte de un tratament subtil: înțepat în fund, cu forcepsul, de doctorul mamoș, la extracție din ... palatul matern, nea Doctorică îl scăpase și din mâini, așa că, în loc să ajungă în brațele cuiva specializat, se ciocni frontal cu un perete! La care s-a mai adăugat și 2 noduri ale cordonului ombilical, care au stârnit, inițial remarca “Las’că nu-i mai trebuie!”, după care s-a văzut că unul dintre noduri îl strângea, drăgăstos, de gât! Salvat, după 3 ore, în ultimul moment, părea relativ normal, însă abia pe la 19 ani au fost observate mici anomalii, exceptând mersul lui pe jos, stânga-dreapta, ca la ștergătorul de parbriz, aspect luat ca normal, încă de când a început să pășească. Adică la 10 ani!

Prima anomalie mai serioasă a observat-o mumă-sa, într-o după amiază cu cer senin, când Fănică s-a alăturat unui vițel! Asemănarea cu respectivul era evidentă, datorită celor 2 excredescențe dispuse simetric pe scăfârlie și mărimii urechilor saltate războinic!

Taică-su, zărind și el asemănarea, s-a trezit din beția-i perpetuuă, a înșfăcat un retevei și a sărit la nevastă, cu străvechiul strigăt dacic de luptă -Mama mătii cui te-a înțărcat! să-mi spui cu cine l-ai făcut!  Lucrurile s-au potolit, pentru că vechea lui mămică a replicat -Nu se vede? Cu tine, boule bălan! Ce? Ai fost vreodată taur?!

Cea de-a doua anomalie a fost depistată când Măriuca Proastasatului a acceptat, în sfârșit, să-i acorde mâna, alte părți componente fiind oferite, cu dărnicie, la toată lumea!  ‘’Mâna mea aparține numai soțului meu!” - credem că era vorba de mâna dreptă, pe care o ținea în buzunarul lui Fănică, cealaltă fiind sprijinită în brăcinarii vărului acestuia, Gigi Șoldanu! Dar să nu divagăm, să ne întoarcem la anomalia respectivă: s-a văzut clar că ochii lui Fănică erau defazați cu 66 grade C, unul față de celălalt, și cu 32 grade K, față de direcția vântului! La care se mai adăugă și curbura nasului, în arc de cerc, orientat spre apus!

-Eu am văzut prima! s-a lăudat Măriuca, specificând momentul descoperirii, ca fiind cel, când o mânca nasul, a dat să se scarpine, dar a nimerit podoaba prezumptivului soț! Bineînțeles! nu a crezut-o nimeni, dar atunci au văzut cu toții ce anume declanșase evenimentul -în cinstea proaspetei!!! lui soții, Fănică, pentru prima oară în viața sa, se tunsese, după care a dus căruța cu păr și-a astupat fosta groapă care fusese fostul WC! Numai că nu era al lor, ci al vecinului!

-Așa e când nu caști ochii cum trebuie! cugetă, oftând, Fănică, aruncând o privire iubăreață, către proaspăta absolventă în ale mariajului.

De atunci, nu l-au mai băgat în seamă, s-au obișnuit cu gândul că era deosebit de ei, fiind un ciudat! Numai lui nu i-a venit bine, pentru că lucrurile au devenit ciudat de ciudate, toate îi ieșeau de-ndoaselea! Par example!  Când s-a decis să-și schimbe locul de muncă, hotărând că s-a emanciupit! pardon! emancipat destul! a pornit, dis-de-dimineață, către spitalul municipal, să se facă doctor! Nefiind destule posturi potrivite, inclusiv cele creștinești, a acceptat, mofturos, postul de vidanjor-șef! Acasă a ajuns plin de ifose orășenești, alea sătești ne-mai-încăpându-l în piele! Bucuria i-a fost demontată de Măriuca, care, cocoțată pe muntele Șoldanu, i-a aruncat o privire drăgălașă, însoțită de un veninos “De  ce ai venit, dacă n-ai făcut niciun ban?”

-Așa repede crezi că sunt plătite posturile astea grase?! s-a scuzat, timid, Fănică, acceptând, stoic, exilul temporar, în grajd!

Orele care au urmat l-au aruncat într-o profundă oliță de gânduri negre, dar, paradoxal, a ieșit de acolo mai înțelept!

Rememorându-și viața, a înțeles de ce tot timpul a zigzagat prin ea -era  prea deosebit! Așa se explică de ce, când a plecat la liceul militar, a ajuns la școala profesională, pe care nici pe aia n-a terminat-o, angajându-se văcar-șef! De aia nu a absolvit cursurile de prim-ajutor, după ce i-a aplicat medicului-profesor un garou pe beregată! faptă  motivată cu dorința lui de a fi mai presus de toți (deși nu era nicio legătură!). De  aia l-a fugărit tot satul când a dat foc la staul, ca să încălzească animale, că era ger! de n-au mai rămas decât 2 vaci și alea s-au stârpit! De aia, pe când era porcar-șef  (nemafiind niciun porcar!), erau să-l omoare femeile din sat, când le-a vândut lapte de scroafă, pe post de lapte de capră! de erau copilașii să dea în guițat! 

Și când și-a depus candidature de primar, a scăpat ca prin urechile acului de tavălit prin râpa mocirloasă din central satului, unde promitea să ridice un motel pentru bărbații însurați, care mai călcau des strâmb! Promisiunea era bună, nominalizarea efectivă, cu date concrete, a viitorilor beneficiari, i-au determinat pe aceștia să-l linșeze! L-au salvat propriile picioare, de care s-a împiedecat, căzând de bună voie, în râpa respectivă, dovedindu-și, încă o dată, o nouă trăsatură de character -era un împiedecat!

După cum se întrezărește din enumerarea de mai sus, având mintea odihnită, a ajuns la două concluzii (și o ocluzie  intestinală, rezolvată instinctiv!): toată viața lui a fost ȘEF și de aia L-AU INVIDIAT TOȚI! NUMAI CĂ NU S-A LĂMURIT DE CE, CÂND S-A RIDICAT DE JOS, A CĂZUT ÎN WC! DOAR O LUASE SPRE O VIAȚĂ MAI BUNĂ!