Când ieși din baie, o zări în lumina palidă a veiozei roșiatice care o transformă într-o închipuire de basm! Doamne! cât era de frumoasă! așa, întinsă cu grija unei odalisce, într-un altar al dragostei! Curbura formelor sale ațâța privirea, aducându-l într-un ocean de extaz, al cărui capăt nu dorea să-l atingă niciodată, iar sufletul plin de beatitudinea clipei mult așteptate îl aruncă dincolo de marginea infinitului!
Aruncă
prosopul, singura barieră între el și mult visata, între el și sentimentele
sale profunde inspirate din prima clipă, de când a văzut-o prima oară! Ah!
același fior de atunci îi străbătu trupul încă ud, de parcă brusc, s-ar fi
făcut frig în cameră. Dar nu! era un
fior al plăcerii nelimitate, un preludiu a unei clipe mult visate, crescută cu
grijă într-un cotlon ascuns al sufletului său!
Într-o
fracțiune de secundă, prin minte îi trecură șiruri nesfârșite de gânduri, toate
legate de Ea și-și dădu seama că Ea reprezintă tot ce strânsese, încă din
copilărie, legat de dorințe nedomolite! Acum putea să se bucure din plin de
împlinirea gândului obscen, născut din pubertatea unui copil sărman. Doamne!
Cât și-a urât atunci neputința, când a înțeles că nu o poate avea, că nu poate
fi a lui! Și-acum, iat-o la discreția lui, toată numai a lui!
Se
strecură lângă ea, mai înfiorat ca înainte, cu inima bătând să-i spargă
pieptul, dar mulțumit, nu! chiar extaziat ! că o poate privi, că o poate
atinge, că poate să-și sprijine fruntea transpirată de Ea! Cu sfială,
simțindu-și parcă mâinile înțepenite străpunse de mii de ace fierbinți, o luă
în brațe, simțindu-i abandonul total! Caldă și dulce, părea că-l așteaptă să o
cuprindă, să o dezvelească și să pătrundă în miezul ei fierbinte! Și el se
abandonă clipei, strângând-o în brațele-i puternice, mângâindu-i formele cu
degete tremurânde, bucurându-se de tăcerea ce-i înconjura și de profunzimea
sentimentelor lor comune! Rămase uimit când se trezi încolăcit împreună cu Ea,
fiecare mișcare fiind o îmbrățișare, o beție a simțurilor pe care nu o mai
gustase niciodată!
Virilitatea
lui ancestrală putea să se manifeste în voie. Trebuia Ea să înțeleagă că lui
nici un sacrificiu nu i s-ar fi părut imposibil, doar pentru o clipă de erotism
sălbatic -ceea ce Ea i-a inspirat dintotdeuna! Acum, când plăcerea îl inunda, înecându-l
într-o mare vijelioasă, faptul că sacrificase banii economisiți pentru concediu
la mare i se părea doar un gest neînsemnat!
Valul de
căldură părea că urcă cu repeziciune în corpul său, anunțând finalul unei
dorinți ostoite prea devreme și atunci explodă, urlând de plăcere:
-TE IUBESC CUM N-AM IUBIT PE NIMENI NICIODATĂ,
PĂTURA MEA CEA NOUĂ!
Un comentariu:
Câtă dragoste pentru o pătură! :))
Chiar am crezut că era o femeie...
Trimiteți un comentariu