"Am ajuns acasă și mi-am aruncat din picioare ghetele ude! Urâtă vreme, nici
nu plouă, nici nu ninge! Ai văzut câtă apă e pe stradă? Și câtă zăpadă
fleșcăită! Dimineață abia am ajuns în centru, n-au dat cu nicio lamă, să facă
drumul bun!”
„De ce n-or fi obligând oamenii, să curețe trotuarele, fiecare, în dreptul
lui? Trebuie să mergi prin mijlocul străzii, unde apa îți intră în încălțări!”
„Trec mașinile și te stropesc, ai apă și-n gură! Nu-i doar vina lor, așa
cum arată strada, n-ai de unde să știi ce-i sub zăpada și apa murdară!”
„Să vezi cum e acolo unde au săpat, să bage conducte! Nici tancurile
sovietice nu trec, dar oamenii! Întro curte, scoteau apa cu gălețile! Ăia, de-au
săpat, au înălțat strada și toată apa din stradă, a fugit la oameni, în curți!”
„Am avut noroc - unuia, la un metru
în fața mea, i-a căzut o tonă de zăpadă-n cap! N-a pățit nimic, dar era
haios, așa, numai capul afară din zăpadă! Și amețit!”
„Cu zăpada de pe acoperș, n-ai cum să te pui!”
„Da! dar cu tencuiala de pe blocuri, ar cam trebui! Dacă-ți pică-n
cerebel...!”
„Ar trebui să-i forțeze, să repare blocurile!”
„Acolo unde au oamenii, bani! Sunt o
mulțime de bătrâni, care abia au pentru ei!”
„Treaba lor! Ce ne pasă nouă? Ieși, în seara asta, la un vin?”
„Nu! Am de lucru! Trebuie, până mâine, să termin o prezentare! Vreo 20 de
slide-uri! Și deja mă simt ca o murătură!”
„Bine, o lăsăm pe altă dată! Am și
eu ceva de făcut, dar mai poate să aștepte! O să lucrez în weekend! Zicea-i că
te duci la maică-ta? Ai fost?”
„Am și uitat! Bine că mi-ai adus aminte, să-i dau un telefon! Mergem zilele
astea până la ea? Doar facem zece minute, mers pe jos! Hai, că nu mori din
asta!”
„Și eu, care ziceam să dorm mai mult! N-o lăsăm pe data viitoare? Săptămâna
viitoare?”
„L- N-șule! noroc te iubi mult!”
„Să vezi ce-ți fac!”
„Te lauzi!”
“O să te sufoc, strângându-te în brațe!”
„Mi-e dor de tine! Mi-e dor de brațele tale, înconjurându-mi umerii și
încălzindu-i!”
„Știi, câteodată abia aștept să te cuprind în brațe! Apoi, uit, mă ia valul
zilei de mâine!
„Am tot încercat să țin și eu minte,
dar mă fură același val! Sau poate altul!!”
“Trece timpul! N-ar trebui să facem și noi un copil?”
„Când? Nu avem timp pentru noi, ce să mai vorbim de copii! Și ce putem să
le oferim, doi părinți,care nu au timp?”
“ Totuși, ar fi bine să avem unul! Vin lângă tine!”
“Închide și vino! Fac la fel!”
Cei
doi închiseră, unul calculatorul,
celălalt, telefonul! Apoi el se ridică de pe scaun și se aruncă pe pat, unde ea
stătea, întinsă, și-l privea, gânditoare – CÂT DE MULT APROPIE, PE OAMENI, INTERNETUL! TOTUL
SE PETRECE ÎN VITEZĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu