Mi-a spus Dragostea, că-s prost!
Că nu văd deosebire
Între vorbe dulci, de clacă!
Și năvalnica iubire!
M-am uitat, cam lung, la dânsa -
Ce mă crede, copilandru?
Am trecut de faza asta,
Când eram prostuț și tandru!
Ea se tot uită la mine
Și îmi face semn - răbdare!
Pasămi-te, n-am dreptate!
Cum mă calcă în picioare!
Când o văd, cum mă privește,
Mă simt ca o răgălie!
Ce-o mai fi prostia asta-
Numai dragostea e vie?
Cum adică - ea nu moare?
Și se zice, că-nflorește?
Toate sunt doar trecătoare!
Toată lumea, clar! iubește!
Numai suflete de ceară
Se topesc sub grea povară!
Sub amarnica iubire,
Stelele ne par comoară!
Dulce – amărui, e gustul
Ce-ncălzește inimioara!
Ce să faci? Așa-i cu dânsa!
Seamănă cu primăvara!
Seamănă, la fel, cu toamna,
Că e darnică, bogată!
Dragostea se lasă prinsă,
Dar nu poate fi certată!
Mi-a spus Dragostea-
-Nu-i bine, să alergi după himere!
Fă ce face toată lumea-
Fă, din dragoste, plăcere!
Ia-o partener la ocnă!
Du-o-n munți! Călătorește!
Fă ce vrei! Dar nu fi jalnic
Cu cel care te iubește!
Concluzie:
Mă întreb - ce-are cu mine
Și atât mă tracasează,
Dragostea, atunci când vine?
Dar mă tem, că ea blufează!
Dacă lucrurile-s simple,
Ce-i atât de complicat?
Ne-nvârtim în jurul cozii!
Să iubim, mereu ni-i dat!
Oi fi prost, precum îmi spune!
Dar mai știu că n-are rost
Să confund dragostea, cu râia!
Chiar ca-și fi, atunci, un prost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu