NEMULȚUMITULUI, I SE IA PARUL!

      Una dintre problemele de azi, este cum trebuie să luăm lucrurile - să continuăm să fim oameni, sau să ne adaptăm la condițiile de trafic, în sensul că ne lăsăm duși de curentul negativ și negativist, al nedreptății umane?

            Grea întrebare! deoarece include și conștiința, care, de la o vreme, votează cum îi vine!  Și nu știu dacă e vina ei!
   În “Aventurile lui Huckleberry Finn”, nenea Mark Twain, stând pe preșul din fața “Colibei unchiului Tom”( și Jerry!), are o problemă, care nu e de fizică atomică, nici de chimie, ci doar una morală - este prins între prejudecățile  societății, vis-a vis de negri, și propria lui conștiință, în calitate de prieten! Pe scurt, nu știe dacă să-l toarne la DNA pe negrul Jim, care a cam fugit de pe plantația de soia modificată genetic, unde, poate, îl făcuse mă-sa! Ori să - l predea, ca să n-o ia, el, în gușă! Lupta din interiorul puștiului, care nu știe cum s-o dea cotită, (a lipsit de la lecția, cu poporul român, mare ștrengar și mare ștergar, în fața istoriei birului cu fugiții!), este relevantă - ori, ori, tot îi pute gura! Dacă îl dă pe gușă, ori îl acoperă,(că se zice că-s prieteni), tot cu gust de … în gură, se simte! Așa că alege varianta ocolitoare - fie ce-o fi, dar să fie, cât mai puțin, rău!          

            Mă refer la cazul pedofilului polițist ( sau a polițistului, pedofil!), deși mă întreb - ce importanță are că e un tâmpit în uniformă, parcă e singurul, pe care l-am văzut? Că ar trebui să fie de partea legii, a ordinii, a dreptății, asta e clar! Dar, iar, cădem în capcana generalizărilor - Ai văzut, Gogule, ce fac polițiștii? Se pedofilesc, mă!

            Când s-a auzit că și popii se pedo-ofilesc, măicuțele, pro-crează prunci din flori, iar politicienii, mai tot timpul, din fiecare, câte puțin, fiecare categorie de Homo pedofilius a primit calificative de excepție, din partea purtătorilor de limbă hoață! Sincer, și eu l-aș mușca, de gât, pe nemernic, putea fi fata mea, sau nepoata mea, cu mâna împuțitului, în chiloței de copil! Ba, mai scoate și perle pe nas, recunoaște că-i animal! Mă om de peșteră, n-ai găsit, și tu, o maimuță, pe șoseaua de centură, sau la grădina zoologică, unde ai crescut! o colegă, o șefă, un gard cu noduri, îți trebuie copii, să-i terorizezi cu respirația ta, de om din budă?!?

            Nu trebuie, însă, să fim nedrepți, cu toată lumea  - nu trăim în lumea pedofililor, ci ei trăiesc în lumea noastră! Dacă îi lăsăm să ne copleșească! Apropos, chiar nu l-a mai văzut nimeni, cu mâna unde nu trebuie, că nu-i la prima apariție? De obicei, ne place să sesizăm abateri de la ceea ce considerăm, noi, că e normal, chiar și acolo, unde nu sunt! Cum de nu l-a dat nimeni în primire? Să fie din cauză că rețeta spune că trebuie să-ți vezi de treaba ta, ca să nu ai necazuri? Sau  din cauză că se știa că este susținut, iar susținerea era motivul că putea fi șantajabil, deci, util, cuiva?

      Unde este limita dintre ticăloșie și lașitate ? Între pasivitate și complicitate? Dar între bine și rău, sau între binele meu și răul altora? Suntem agresivi numai cu cei mai mici și mai proști ca noi, sau ne luăm de guler cu cei mai mari și mai scârbavi, decât noi?

            Mai bine,… comentăm!  Că nu l-au  turnat colegii, că, de! Hoț, la hoț, nu scoate ochii!  Atunci, Pedofil, la pedofil, nu scoate chiloții? Că așa stă treaba! cu generalizarea! Ne dăm cu părerea!

            Întreb și eu, ca prostul – dacă mâine, ai afla că bunul tău coleg/ prieten, e criminal în serie, l-ai turna sau te-ai baricada în baie? Nu aștept răspuns, e doar o întrebare retorică, bănuim, cu toții, alegerea corectă! CORECTĂ? Care o fi, oare, aia?

            Răspunsul e – E copilul tău, ăla cu pedofilul? Dacă nu, ce-ți pasă? Numai că e dificil să iei și o altă hotărăre – Ce vor spune oamenii, cunoscuții, dacă torn? Ce vor spune oamenii, dacă află că, eu, polițist, am un coleg de echipaj, zoofil? Nu devin, automat, și eu, tot zoofil?

         În România de astăzi, toate E grele! Ăsta e rezultatul politicilor de amputare a spiritului, din care s-a profitat și se profită!

           Și vin cu următoarea întrebare – UE are, și ea, gâlcile ei, nu totul e limpede, ca cerul, și nici perfect, ca în manuale! Dar are ceva aparte – PREVENIREA, INOCULAREA CARACTERULUI DREPTĂȚII ȘI A CORECTITUDINII!

            La noi, nu există decât firmituri de adevăruri răsuflate, care, atunci, când bate vântul, se risipesc în toate direcțiile! Nimic coerent, cu finalitate, totul, doar de ochii, cu cataractă, a lumii!

        Am trecut, deja, în cealaltă extremă - nu mai facem nimic, pentru că s-a bătut în cuie! Nu ne manifestăm, nu se schimbă ceva! Și chiar dacă s-ar schimba, nu folosește la nimic! Cercul vicios!

             Mă bucur că  sunt unii care cred că, dacă există un caz, gata! s-a spart ghiața!! Nu s-a spart nimic, pentru că avem nevoie de o legislație solidă, care să urmărească ca aceste fapte, să nu se petreacă! Nu să facem statistici cu hoți, ci cu câte cazuri au fost evitate! Să-mi fie rușine să mă uit în ochii cuiva, pentru că sunt un ticălos! Să-mi fie rușine, să fur, pentru că lovesc în cineva! Să nu  gândesc să fac urât, că mă bate legea! Aia, care, acum, pupă-n…, toți infractorii! Și, atunci, eu de ce să nu fac, ce, eu am figură de prost?

          Nu suntem uniți! Cum sunt pedofilii! Și nu mai știm ce să facem, când e bine și, când, rău! Nu mai știm cum să ne tratăm, unii, pe alții! Și, grav, nici nu înțelegem că am construit o țară cu picioarele de lut, lăsându-ne manevrați, ca niște marionete! Nu trebuie să ne fofilăm, nu e doar vina altora! Am pus, fiecare, umărul!

           Reamintesc celor din urbea mea natală, cazul tânărului, care avea nevoie de un transplant de măduvă, altfel, o mierlea! Pe - atunci, fiică-mea era colegă cu personajul. fiind la acelasă liceu! Câtă muncă, câtă tevatură, până și mie, arici ciufut, îmi părea rău, că nu pot să ajut! Personalități, oameni de afaceri, cutia pentru strâns banii necesari, la intrarea  în Primărie! Unde  te duceai, unde te întorceai, numai despre el, se vorbea! Și despre situația lui ! Nenorocire! Să te ferească Dumnezeu, de așa ceva!

          S-a operat! Trece ceva timp și o aud pe fiică-mea - Mai știi de ăla, cu transplantul? Aud că s-a făcut un nesimțit, i s-a urcat la cap, că-i vedetă!

          Când aud, văd sau miros, un caz asemănator, nu vreau să mai particip! Nu știu când e adevărat, sau nu! Nu știu unde ajung banii, pentru afacerea cui! Cum nu știu unde s-au dus banii din Teledon, Microfon sau Papillon! Nu mă mai interesează! Să fie clar!

         Aici s-a ajuns? Să-mi frec lăbuțele, când aud că un tânăr, ce are nevoie de ajutor, e violat în lift, că nu se poate apăra? Scuzați,…am amestecat lucrurile! Ca la români!