PĂCATELE MELE!

 Omul de servici a fost prins furând din detergent! Fapta a fost descoperită de secretară, a intrat în magazie, exact în momentul în care nemernicul umplea cutia goală, de pantofi, uitată de profesorul de sport, dar primit de la colegi, de ziua lui! Directorul a fost chemat de-acasă, unde abia ajunsese de la o oră deschisă, nici nu apucase să se descalțe! Secretara e revoltată, ticălosul a vrut s-o mituiască cu jumătate de cutie, de parcă nu avea mai mult, de unde să fure! Poate că l-ar fi iertat, dar, cu o zi înainte, ea luase jumătate de sac de ciment și nu era sigură că acesta n-o văzuse!

   Din grabă, directorul a uitat să-și vâre cămașa în pantaloni și să se încheie la șliț, ceea ce n-ar fi uimit-o pe profesoara de chimie, obișnuită să-l vadă în ipostaze inedite. Nu în aceeași situație se afla suplinitoarea de engleză, o tinerică de vreo 30 de ani, nepoată după vară, cu directorul. Nou venită, fusese deja marcată de faptul că toată lumea o considera invizibilă, ba o mai călca și pe bombeuri. Până și șobolanii știau de relația sa, de rudenie, cu directorul, cum știau și că e amanta unui deputat în prag de pensie. Datorită maistrei de patiserie, a cărei gură nu ierta decât câinii din cartier, fiind abonată la radio-șanț!

   Fu convocat un soi de consiliu profesoral, unde centrul atenției era hoțul! Până când s-a strâns toată lumea, sala semăna cu un coțet plin cu gâște, care, mai de care, mai guralivă, și care înfierau, dramatic, fapta! 

-V-am convocat la repezeală, că să decidem cum să procedăm! anunță directorul, după ce făcu liniște, bătând în masă cu un obiect, dovedit, ulterior, că fiind mânerul de la ușă.

- Să chemăm poliția! țipă doamna de civică, uitând că era bine - cunoscută ca fiind cleptomană, mai ales după ce fusese adusă, tot de poliție, la școală, după ce o prinseseră că fură din supermarket!

-   Dumnezeu vrea îndreptarea păcătosului, și nu moartea lui! sări proful de religie, de profesie preot.  Cei de față se chinuiră să-și aducă aminte - când fusese vorba de vreun linșaj? Nimeni  nu reuși să se lămurească, dar se pliară pe CREDE ȘI NU CERCETA! Ba unii își amintiră că părintele avea obiceiul să scoată câte o perlă rarisimă, lăsându-i încurcați. Și cum el drămuia și prescurile...!

-   Pentru fapta asta, acum sute de ani, era tras pe roată, ca pe Horia, Cloșca și-un curcan! se trezi vorbind proful de istorie, care ieșise de cinci ani, la pensie, și nu stătea acasă, pe motiv de plictiseală. - Dreptate și frăție! Aceasta ne este deviza de pe scut!

-  Zic să nu-l dăm la poliție, mai bine îl punem să muncească suplimentar, așa, ca o condamnare la locul de muncă! șopti profesoara de desen, măcinată de grija că, după văruit, are prea mult de muncă, la curățenie! I-ar fi prins bine brațele hoțului, mai ales că făcuse cunoștință cu ele, în alte împrejurări.

-  Uite unde duce lăcomia umană, la hoție! Nu se mulțumește cu cât câștigă, trebuie să mai și fure! comentă profesoara de română, amintindu-și că are 16 elevi, la meditații, ceea ce însemna încă patru ore obositoare.

-   Așa e, lăcomia strică omenia! aprobă profesoara de biologie, al cărei soț avea 2 ferme de galinacee, făcute cu bani europeni. Ei  nu-i trebuiau bani, avea, deja, prea mulți! Așa e când ai ouă în casă!

-   N-am putea să-l iertăm, poate n-o să mai facă? sugeră proful de matematică, nemulțumit că treaba cu furatul îl impiedecase să termine un careu de cuvinte încrucișate. Zărind privirile din jur, crucișe, își dădu seama că făcuse o gafă, așa că veni cu o completare axiomatică –Să-l batem c-un băț! până îi umflăm mâinile!

-   Propun ca toate propunerile să le scrieți pe o bucățică de hârtie! Numărăm câte sunt, de fiecare propunere, și hotărâm ce să facem! lua frâiele directorul, care - și aduse aminte că hoțul culesese o săptămâna, la propria sa vie, timp în care fusese pontat la școală!

-   Ia, dom’le, o hotărâre, nu fi ca Pilit din Pont! se trezi din mahmureală profesorul de sport, uitând că directorul tocmai îi decontase banii de benzină, când fusese la vânătoare, pe motiv că  s-a deplasat la un concurs de tenis!

-   Pilat din Pont, bănuiesc că vrei să zici? se încruntă directorul, supărat pe nerecunoștință umană. Lasă că-i mai bine să procedăm democratic, să hotărâm împreună!

Abia întrată pe ușă, bătrâna femeie de servici, căzu ca musca-n lapte - și ea mai drămuia rezervele școlii, dar nu fusese prinsă niciodată, în cei 21 de ani, de când lucra acolo. A dat s-o șteargă, dar fusese văzută de mai toți și, cum se căuta pe cine să dea vina, săriră cu gura pe ea:

-Zi, mata, Lenuță, ce să facem cu hoțul ăsta?

Femeia își înghiți scuipatul și șopti:

-N-ar fi mai bine să-l întrebați, de ce-a făcut-o?

Se uitară unii, la alții, uimiți că nu le-a trecut prin minte ceva atât de simplu!

-Zii, mă, de ce-ai furat?

-Sincer să fiu, am mai luat și altă dată, că am doi copii de crescut! Și, cu jumătate de normă, n-o scot la capăt! Nevastă-mea spală scări, la blocuri, dar pe bani puțini! Uneori, nici pe ăia nu-i primește, zic proprietarii că nu merită plătită, chiar dacă iarna îi îngheață mâinile în zoaie!

Se uitară, triumfători, unii, la alții – Recunoaște, nemernicul! că-i lacom!

-Numai că astăzi n-am luat pentru mine, ci pentru un plod dintr-a IX-a! I s-a făcut rău, în sala de sport și a vomitat peste tot! Mi-a spus că n-a mâncat de două zile, ai lui sunt beți tot timpul! I-am dat un covrig și i s-a făcut rău! Ca să n-o pățească, l-am pus să facă curat, numai că nu mergea fără detergent! M-am gîndit să-l ajut și m-ați prins!

 După ce l-au chestionat pe puști, trupa de critici a rămas mofluză - povestea se confirmase, iar ei pierduseră prilejul să - și facă datoria de dascăli!

Mă lasă memoria - asta s-a întâmplat la o școală sau la o fabrică de lapte? Zău că nu mai știu! Păcatele mele! unde mi-o fi capul? Sau așa se poate întâmpla, în orice colectivă?