CE OAMENI! FRAȚILOR!

Se tot spune că marele Caragiale, este, mereu, contemporan!  Că există mari similitudini, între ce-a scris nenea Iancu, și ce trăim astăzi! Aiurea! nu numai faptele au repetabilitate, ci și oamenii, care rămân aceeași, oricât de mult progres ar exista! Dacă nu e și mai rău, după cum se vede - să nu fie și mai și, comparativ cu înaintașii!

Nu mai știu în care dintre postări, consideram că viața de pe vremea  lui Pătrașcu Vodă, cuprindea poveștile unor oameni, foarte asemănătoare cu cele ale unora, din zilele noastre! De exemplu, reamintesc cum boierul pusese o dare (nu! de seamă și alegeri!) atât de zdrobitoare, că țăranilor nu le mai rămânea mare brânză, din munca lor, lua boierul tot caimacul, cu tot cu lapte și vaca tăiată! Înfuriați, s-au adunat în centrul satului, neștiind ce să facă, le ieșeau degetele, din opinci (care aveau opinci!)!  Cel mai sărac dintre ei, cu o echipă de fotbal la activ, formată din copchilașii lui, era cel mai îngrozit, urma să vândă și pe mă-sa, nu numai să dea tot, ca să-și plătească dările! De aia era negru-n cerul gurii, așa că s-a pus pe urlat, până i-a convins pe ceilalți, să meargă la boier, să-l convingă să mai lase de la el! Au plecat cu toții, vociferând, numai că, atunci când au ajuns în curtea lui Boierilă, nu se auzea decât gura mare a lui Sărăcilă – Șef! Auzind scandal, boierul a ieșit afară și l-a împușcat, în cap, pe Sărăcilă! Ceilalți au tăcut mâlc și s-au întors la casele lor, fără comentarii! Au uitat pentru ce veniseră! Sărăcilă a rămas în mijlocul drumului, mort de-al binelea, nu s-a găsit nimeni să-l ia de-acolo! Dacă avea gura mare!

A zis cineva ceva, că, în zilele noastre nu s-ar mai întâmpla așa? Cine e curajosul, să jure cu mâna pe patrafirul părintelui Ilarion Biserică, că bagă mâna-n foc, că nu-i așa?

 La prima grevă din viața mea artistico - comică, am grevit 29 de inși!  Toți, luptători, și  hotărâți să murim pe baricade! Până când am fost amenințați, că ne dau afară, ca pe cariile dureroase, cu tot cu cel contract colectiv și cel individual, nerespectate de șefime! În clipa doi, am rămas doar 3 giurumeți, dintre cei 29 - eroi de sacrificiu! Adică fraierii! După două-trei zile, noi, ăștia, trei farisei, eram declarați dușmanii clasei muncitoare, unde clasa muncitoare se făcea că muncește și nici prin gând nu are să protesteze că i s-au în-cUlcat drepturile! Cei trei cavaleri ai Apoca-lipsei, am ajuns să fim dați afară, timp în care așteptam că masele să revină asupra deciziei și să ni se alăture! Masele, ioc! Munceau pe brânci și ne scuipau printre zăbrele! Ca să nu ni se spună că suntem niște tâmpiți, cu dreptatea-n mână, ni s-a făcut o favoare și au acceptat să demisionăm! Dragi colegi, bine că nu ne-ați linșat! Și uite-așa! se schimbă destinul omului! Bine că n-am rămas în curtea boierului, cu găură-n cap! Apropos, asta s-a întâmplat după 1989! Să nu care cumva, să creadă tânăra generație, că atunci nu erau fraieri!

Următoarea grevă am prins-o în învățământ! După un tipar asemănător : s-au făcut liste cu adeziuni,  au fost trimise la sindicat și, în ziua grevei, toată lumea muncea în draci! Până și cei care, în mod normal, chiuleau! Nu e vorba de elevi, ei chiuleau oricum! O așa corectitudine, mărar! Pardon, mai rar!

Următoarea mare grevă japonă - thailando- tibetano- mioritică, același tipar! Totul, până la tăiat leafa! În resturi, totul OK! Toată lumea, la muncă silnică!

Următoarele propuneri de grevă le-am privit ca pe un meci de tenis de câmp, între arbitri! Scepticismul pusese, deja, stăpânire pe mine - oare când se vrea economii la buget, nu se pune de-o grevă? Leafa pe-o zi, ori câți nătărăi se declară, iese de-o clanță la Catedrala Neamului, vizita Comisiei  de Cultură, în Antarctica sau de-un borș tradițional românesc, în ziua alegerilor! Eu nu-s cu Ciorbea-le, așa că spun PAS, la grevă! Mai ales când cei care nu participă și-și iau leafa normală, beneficiază de aceleași drepturi, obținute prin grevă, ca și greviștii!

Astăzi, în drum spre super- capitala de județ, nu apucă microbuzul să iasă din oraș și hop! oprește să ridice un moș, o tânără fiică și-un alt nenic! Nu era stație, așa că nea șoferul a cam încurcat borcanele, în vânătoare de călători! Nu s-a lăsat cu urmări, doar că nu era obligat să oprească, ba dimpotrivă! Facerea de bine, se plătește! Și acum vine partea interesantă - bătrânul avea cupoane de călătorie! Fiica, nepoata sau ce i-o fi fost! s-a apucat să completeze unul, spre cinstea ei, anunțându-ne că nu se pricepe! Când i l-a dat șoferului, surpriză! acesta nu i l-a primit, completase stația de plecare și stația de sosire, deasupra scrisului, și le pusese pe invers!

-Acum ce fac? a încercat, ea, să se documenteze.

-Completați altul, ăsta nu e bun!

Nu s-a gândit o clipă că cineva ar putea să-l invinuiască pe șofer de vreo șmecherie! Și ar fi tăcut, dacă nu s-ar fi găsit un binevoitor să-i spună că fiecare, în țara asta, face ce vrea! lucru nu prea departe de adevăr! Cucoana a căpătat curaj, ridicând un pic tonul, nu îndeajuns să facă pe șofer să se enerveze, deși acesta auzea foarte bine :

-Ce atâta chestie, se vede  doar de unde, unde se merge! O face pe-a dracului, să mai stricăm un cupon!

Alo! Aterizează marțienii, mata n-ai greșit?

Binevoitorul, pe șoptite, bagă fitile:

-Putea să se prefacă că nu vede! Și putea să le completeze el!

 -Da! da! e obligația lui! Se întoarce  către bătrân  și-i zice, ostentativ, suficient de tare să audă și motorul microbuzului: - Dă-mi altul, că ăsta, nu e bun! Ce prostie, parcă nu se vede! Lasă că scriu altul și, dacă nici pe ăsta nu-l primește, plătesc tot biletul! Tot îl plătesc! Dacă altfel, nu se poate, plătesc eu! Poate că o să găsim un om, alt șofer, la întoarcere, să ni-l primească! Unul, cu suflet! Nici restul nu mi l-a dat cum trebuie!

Binevoitorului i se rupe... inima:

- Da’ cât ți-a luat pe biletul moșului?

- Păi, jumătate din 13 lei, nu înseamnă 6,5 lei? Mi-a luat 7!

Facerea de bine, nu-i pe gratis!

Dar nici nu-i cere șoferului socoteală! Binevoitorul comentează:

- N-am spus eu? Fiecare face ce vrea! Te-a păcălit!

Nici el nu face vreo mișcare, să îndrepte lucrurile, bagă cărbuni, la focul femeii!

Urmează alte 10  minute de bălăcăreală, fără atac la baionetă, asupra șoferului, căruia-i ninge! Se face că nu aude! Până la destinație, mergem în liniște!

Cobor în stația premergătoare stației finale! Am timp să audă glasul moale și cuminte, al femeii:

-Dom’ șofer! Unde trebuie să cobor , ca să ajungem la Pensii? Ne spuneți și nouă?

Uite! de aia nu vreau, eu, grevă! Că nu E oameni de înțeles!