Cred că ați zărit,
prin jungla
Unei societăți
cretine,
Bipeduțe
transpirate
Fără minte și
rușine?
Ridicate din
mocirla
Unui veac în
destrămare,
Se prefac că sunt
de-ai noștri!
Și-s la mare
căutare!
Am mai ridicat
problema!
Și - i cunoaștem
pe-ndelete!
Ce nu înțeleg - cât
oare
Mintea poate să le
fete?
Nu exagerez o clipă
Când mă uit în jur
și văd
Că de fac o
simulare,
Avem parte de-un...
prăpăd!
Am băgat date-n
programul,
Care-i scoate la
lumină!
Și acum mă minunez -
Doamne! Ce-ai, Tu,
în grădină!
Nu e vorba de
sofisme,
Cum nu-i vorba de
bravură!
Este vorba de
snobisme,
Care nu mai au
măsură!
Unul și-a făcut o
casă,
Că și Peleșu-i
bordei!
Are-n el, drept
pază bună,
Și o cușcă! Cu
cinci lei!
Una dură,
neînțărcată,
Și-a luat un avion!
De la mall, când
intră-n casă,
Îl parchează în
salon!
La chiloți, și-a
pus o trenă,
Iară soțul ei
iubit,
În bazin, are-o
balenă!
Ce beton! S-au
nimerit!
Una, frumușică,
tare!
Are, neică, la
pantofi!
A umplut, cu ei,
hangarul,
Fost siloz, pentru cartofi!
Ca să poată
musafirii
Să se simtă, că e
grele!
Unii și-a făcut,
din casă,
Un hotel cu trei
nivele!
Dacă și-a făcut
piscină,
Ca tot omul
supărat!
Și-a luat
portavion,
Să se simtă...
apărat!
Și-au făcut firme
de pază,
Garduri
electrificate!
Energia nu
contează!
Au, din plin,
gratuitate!
Un concediu de-a
lor, costă
Cât e plata, pe
salarii!
La o fabrică de
nituri,
Unde sunt patroni,
măgarii!
Mi-a șoptit, în
treacăt, barza,
Că, pe listă, sunt
și-acei
Care nici nu mai
visează
Că pe lume-s prunci!
Femei!
Care sunt cuprinși
de fală
Și-au uitat de cei
mărunți!
Lor le-au pus
cununi de lacrimi
Ce le-apasă, greu,
pe frunți!
Ce te faci, cu
îngălatul
Care și-a făcut
cercei,
Din pământul
României,
Ce l-a dat doar pe
doi lei?
Ce ne facem cu
otreapa,
Care-i vârf la
nasălie
La tot solul și
subsolul
Din saraca Românie?
Că vorbeam de snobi?Ah!-
Ce mai vor să
văduvească
Ca să-și facă, ei,
cavouri?
Pot să-și facă,
înăuntru,
Și-o clădire cu
birouri!
Dacă tot au
păsărele
Și tichii cu
zorzonele,
Pot să locuiască-n
ele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu