Poarta era închisă, fiind pauză de masă. Maricica și Elena
nu se cunoșteau, au făcut cunoștință atunci, era timp, berechet! Numai că era
cald, soarele bătea pe Ecuator, cerul era senin, era prea cald!
-Nu puteau pune, și ei, o bancă, aici, la intrare? mormăi Elena, mereu nemulțumită. - Stăm, ca
proastele, în picioare! Câtă dez-considerare, n-am fost de mult jicnită în
amorul meu iubitor!
Maricica tăcu, era obișnuită cu statul în picioare, lucrase, în ultimul timp, la
o tonetă, unde vindea fructe și legume, în piață. Ce ghinion! când a reușit să
intre la o bancă, pe specialitatea ei, s-a produs nenorocitul de eveniment!
-Oare ne mai țin mult, aici, că am o problemă cu
rinichii? mormăi, iarăși, Elena, se vedea clar că nu-i obișnuită nici cu
așteptarea, nici cu statul în picioare, de exemplu, pe la cozi!
Maricica se uită la toacele Elenei, înalte de 14 cm, și
se întrebă, în sinea ei, cum pot concura, unele, berzele? Ea, una, avea
picioarele umflate, de mică!
-Mi s-a dus o unghie! Ce mă fac? continuă Elena să vorbească,
foarte enervată că cealaltă nu scoate un cuvânt.- N-ai o pilă de unghii? se
hotărâ s-o stârnească.
Maricica dădu din cap, în semn că nu!
Blondei vopsite i se ridică părul pe ceafă, enervată de
situație, durerile de glezne și fața, de pește prăjit, a celeilalte. Totuși,
n-avea ce face, trebuia să vorbească singură, cum era obișnuită, de obicei
vorbea 16 ore pe zi. Mai rău era când făcea baie, clăbucii deformau speech-ul!
-Dacă știam că stau în drum atâta timp, îmi luam
schimburi! Cum fac, când plec în teren! O valijoară mică, de mână! Și-mi luam
pantaloni, fusta asta a plesnit pe mine, mi se văd...! N-are importanță, nu
suntem decât noi două! Dacă erau câteva zeci de oameni, era altceva! Și cine m-a pus, să mă îmbrac în
negru! De aia mi-e așa cald, nu puteam să-mi iau ceva subțire?
Maricia tot nu comentă, avea un morcov și un detașament,
de iepuri, aferent morcovului, ca să-i mai pese de lamentația blondei.
-Și nici n-am lăsat vorbă secretarei, să știe unde sunt!
își continuă, aceasta, sămânța de limbariță. -Aveam o mulțime de întâlniri azi,
cum să lipsesc?
Tăcu câteva momente, dar nu se putu abține:
-Sunt
atât de plictisită! Nu sunt
obișnuită cu așteptările! De obicei, sunt, eu, cea așteptată, nu invers!
- Și sunt multe așteptările alea, pe care le vrea lumea,
de la dumneata? ieși din muțenie,
bruneta. - Auzi, cucoană! Știi că ești enervantă? Ia spune, când ai stat ultima
dată în bucătărie?
- Dimineață, când mi-am băut cafeaua!
- Întrebarea era - când ai gătit ultima oară?
Elena strâmbă gura și-și duse degetele la frunte, semn că
se gândește profund - De gătit, mă
gătesc în dormitor, nu în bucătărie! Aah! când am făcut mâncare ultima oară? Am
uitat! cred că acum vreo zece ani! (Melancolică) Chiar îmi plăcea! O mai
ardeam, dar și-acum o mai ard aiurea! Dar nu gătesc!
- Dar de umblat, cu picioarele goale, prin iarbă, când ai
umblat?
- Ce? ești nebună? Să-mi intre spini în tălpi? Să mă înțepe
pietricelele? Să calc întrun găinaț?
- Nu! să simți pământul cum îți dă energia, pe care n-o
meriți! Cum pietrele îți masează tălpile, dându-ți o senzație de bine! Să simți
durerea, așa cum o simte toată lumea! Și să-ți dai seama că ești, încă, om!
Pentru că tot om te simți și-n bucătărie, îți trebuie, și-acolo, răbdare!
Pentru că pierderea răbdării înseamnă și pierderea unei părți omenești, din
tine! Dacă ai simți toate mărunțișurile astea, pe care nu vrei să le mai știi,
ai avea răbdare cu ceilalți! Ai coborâ, din cerul tău pufos, printre oamenii
simpli, pe care i-ai uitat!
-Mata ești mama, să-mi dai sfaturi?
-Să ferescă sfântul, să-ți mai fiu și mamă! Deocamdată,
îți sunt victimă! Poate îmi explici și mie, cum de mergeai cu 128 km pe oră, prin localitate? Și de ce ai lovit șase mașini, omorându-mă și pe mine, care
eram pe trecerea de pietoni? Așa v-ați învățat unii, după ce uitați să trăiți
normal, vă pasă prea puțin de viețile celorlalți muritori! Ne omorâți cu zile,
credeți că, vouă, nu vă vine rândul! Acum stai la coadă, să vedem unde mergem,
în Rai sau în Iad! Unde crezi c-o să ajungi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu