-Fiule, mă uit la tine și mi-e rușine, de rușinea ta!
N-am stat, să mă ocup de educația ta, s-a ocupat maică-ta, dar nici ea nu te-a
învățat așa! Când ai devenit un șacal nenorocit?
- Nici eu nu știu, tată! Poate odată cu vârsta, când
simți că îți scad puterile, începi să te gândești, cum să-ți faci viața mai
ușoară. Și te apuci de prostii!
- M-ai văzut pe mine, la 70 de ani, că m-am apucat de
furat sau de înșelat oameni? După ce-am ieșit la pensie, tot cu munca eram! Mai
scoteam un ban, cățărându-mă pe case, pentru câte-o prostie, o reparație la
acoperișul cuiva, unde nu se băga nimeni! Contează fiecare bănuț, mai ales dacă-i
muncit!
- Ei! Mie să nu-mi spui că ai fost ușă de biserică, că
n-am să te cred! Mai ții minte când furam, amândoi, pepeni ? Sau când mergeam
la pescuit și veneam cu rucsacul plin de știuleți? Zici că n-ai furat?
- Pe atunci, toată lumea mai punea mâna pe ceva, că era
de unde! Erai prost , dacă n-o făceai!
- Și acum s-a schimbat ceva? E la fel - dacă nu caști ochii...! La început, am crezut că sunt doar simple
întâmplări, dar nu cred în coincidențe! M-am convins că așa trebuia să facem,
să devenim șacali! Încă de prin ’90 , se vorbea că trăim întro junglă, unde acționează
selecția naturală! Supraviețuiește cel mai puternic! Și s-a dovedit științific,
la baza puterii, stă banul! Ce l-am mai înjurat pe Silviu Brucan, că ne-a făcut
proști! Asta și aia, cu globalizarea, din nefericire, sunt adevărate! Dacă nu
sunt, vor deveni în totalitate! Și atunci, eu de ce să mă... pun contra
vântului?
- Dacă noi, ăștia, bătrâni, am fi gândit ca voi, nu s-ar
mai fi făcut nimic pe lumea asta! Și-n țara asta! Și la noi era tot
supraviețuire, dar nu atât de neomenoasă, cum e la voi! Noi, în prostia nostră,
pe care voi și urmașii voștri o criticați, am ridicat fabrici, șantiere,
blocuri, Canalul! Voi, le-ați primit de-a gata și le-ați lăsat să le prade alți
șacali! După care, ați început să vă mâncați între voi, în loc să dați de
pământ, cu cei ce v-au adus aici! Dar, pe mine, nu mă interesează ALȚII, pe
mine mă interesezi TU! N-am știut ce viperă
cresc în curtea mea! Mi-e milă de nepoții mei, dacă se vor lua după
tine!
-Ei vor învăța și mai devreme, cum să se transformă în
ulii! Dacă noi visam să devenim vulturi, nu ȘOIMI AI PATRIEI, cum ne prosteau
că e demn să fii, nepoții și strănepoții tăi vor deveni păsări de pradă!
Altfel, vor sfârși ca hrană pentru coioți și ciori! Dar, până la urma – urmelor,
ce nu-ți place la mine?
- De mic, de la 6 ani, te-am luat să lucrezi cu mine! Să
vezi cât de greu se câștigă un ban și asta să te facă să înveți! Eu, un biet
muncitor la IRB, am vrut că voi, copiii mei, să dați ordine, nu să suportați
toți proștii, să vă comande toate nulitățile! Și, pe atunci, nu erau numai incapabili, nu toată
lumea mergea la facultate sau, barem, la școala de maiștri. Nu să fiți ucenici
și să curgă apele de pe voi, să căpătați altă categorie! S-a prins ceva de voi,
dar tot nu vă spetiți, preferați să faceți o ghidușie, decât să transpirați!
-Ce înjuram, când mă luai la muncă! Nu făceam mare
lucru, când eram mic, dar, de pe case, mă uitam cum se joacă cei de vârsta mea,
în timp ce, pe mine, mă bătea soarele-n cap!
Nu ți-am mulțumit niciodată, cele mai multe lucruri, de la mata, le-am
învățat! Mi-au prins bine și în școală, și la serviciu, și în casă! Numai că nu
m-au făcut bogat! Nici n-am vrut vreodată să fiu, mă mulțumesc cu ce am, mi-ar mai trebui sănătate, dar pe
aia n-am putut-o avea! Însă nu sunt
numai eu pe pământ, o știi destul de bine! Doar te întindeai, după 8 ore de muncă, la fabrică, pe acoperișuri! De unde ai și căzut, de câteva ori! De acolo, mi-ai dat bani, așa puțini cum
erau, să merg la facultate și să devin ce n-ai fost tu! Te-ai bucurat că ai
băiat inginer, deși, pentru mine, nu e mare lucru, dar pentru tine era - n-ar
fi trebuit să mă murdăresc pe mâini! Orice părinte, sau aproape toți! asta
vrea - să-și ajute copiii! Unii reușesc întrun fel, alții, caută alte soluții!
Cert e că nu poți rata nicio oportunitate, cât de urâtă ar fi, dacă vrei să-i
ajuți! Iar pretențiile au crescut, copii vor mai mult, fac comparații cu alții,
de vârsta lor, și, nu întotdeuna, sunt mulțumiți! Li se pare că e prea puțin,
uite ce face tatăl lui ăla, de are, el, 50 de lei, pe zi, de cheltuială! Nu e o scuză,
dar atunci te simți mizerabil și, întro țară unde nu se plătește bine munca,
iar corectitudinea te scoate înafară lumii, te tentează orice, numai bani să
iasă! Prostiile alea, de pe vremea voastră, că munca l-a creat pe om, le-au
inventat unii, ca cei ce, azi, ne fac hoți și puturoși, tocmai ei! Pe copii
noștri nu-i mai interesează cum s-au făcut banii ăia, pentru ei, ci doar cât!
Eventual, notează metoda, s-o aplice și ei, la alt nivel! Despre ce vrei să mai
vorbim?
- Tată! Voi nu mai știți ce e aia, conștiință! Nici nu
pricepeți că vă săpați, singuri, groapa! Cine seamănă vânt, primește furtună!
- Te-am iubit
întotdeuna, tată, pentru luciditatea minții tale! Ți-am adoptat
sfaturile și am căutat să le dau mai departe! Uită-te cine ne sunt exemple! Ce să-mi învăț copiii, că sunt un inadaptat? Eu renunț să mai lupt, simt că bătălia e pierdută, înainte de a începe! E și vina mea, că am renunțat demult, dar nu
pot predica binele și adevărul, acolo unde sunt doar urechi înfundate! Nici nu mai știu ce-i bine și care-i adevărul! În plus,
nu vreau să mor, cum ai murit tu, chinuit de durere, pentru că n-ai avut bani
să te tratezi, când trebuia! Poate vor veni și zilele alea, pe care le vrem cu
toții, să dormim liniștiți, cu capul pe perna noastră!
Cu lacrimi în
ochi, fantoma tatălui meu dădu din cap, cu tristețe, și dispăru! În urma lui rămase umbra
unei dorințe - să nu se aleagă praful de nenorocita asta de lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu