Cred că ne-am obișnuit să vorbim de funie, în casa spînzuratului! Nici nu
mai rumegăm cum trebuie, nu mai dormim bine pe-o coastă, nu ne mai hidratăm cu
sirop de coacăze negre și nu mai țipăm la copii, să nu facă pipi-n pat! Odată
fiind stabilite (de alții!) coordonatele atenției generale, emitem pe unde
scurte, păreri, care seamănă cu zeama oului, doar că nu le și batem cu telul.
Să mai vorbim puțintel de corupție! Nu-mi asum
ideea, mi-a venit urmărindu-l pe Dragoș Pătraru, care patina pe ceva foarte asemănător! Deci, nu-l plagiez, nu-l copii, doar preiau motivul floral! Ce-o fi aia -
CORUPȚIE? Să fi apărut în ultimii cca 30 de ani? Din snaga florilor? Sau e
veche, antică și de demult? Nu cumva e moștenire atît de la străbunii noștri
daci, cât și de la strămoșii noștri romani? Că nici pe la ei nu stăteau multe uși de
biserică? Mai ales că Biserica nici nu exista încă, exista doar zeul Ban și
rudele lui de sânge!
Ce tot leorbăim despre
cinste și corectitudine? Pentru ca să existe așa cuvinte mari, ar trebui să neglijăm
însăși imperfecțiunea umană! Defectele fiecăruia! Atracția spre hoție,
înșelăciune, crimă și dezmăț! Ce facem, copiem modelul american din timpul
Prohibiției? Când toată lumea sugea din pahar și fanaticii cereau mortăciuni pe
altarul Sfintei Abstinențe? Cât de ușor ne ascundem de adevăruri, după vorbe !
Ideologia comunistă,
(astăzi nemaifiind analizată, ceea ce constituie o mare greșeală, e bine să
înveți din greșeli, nu să le ascunzi sub covor) cerea uniformizarea
cetățenilor, siliți să gândească și să trăiască, toți, după același tipar! Care
putea fi prost ticluit și greu de suportat! Nu ținea cont de individualitatea
moftangiului, care nu dorea salopetă, ci să trăiască mai bine! Indiferent ce
implica scopul ăsta, de muritor de rând.
Astăzi, e aceeași dorință, de a trece peste cadavre, numai BINE, s-ajung! Doar căile s-au înmulțit, nu și moralitatea acestor căi. Nu văd nimic rău în
asta, atât timp cât nu mă afectează! E un mod egoist de a privi lucrurile, dar
mai bine egoist bogat, decât sărac moralist! cel puțin, așa zic unii, și numărul lor se îngroașă! Când aveam găuri în bocanci și
picioarele ude, de la găuri, nu eram filozof! Când bogații mă priveau ca pe un
vierme gușat, nu-mi ardea de uniformitate și ascetism! Numai cine n-a mîncat
mămăligă goală, nu înțelege gustul copanului prăjit! Na! filozofeală!
Dar iată că a început să
miroasă a pui pârlit și ne-au luat foc penele! Dacă, cu ani în urmă,
majoritatea spunea – BĂ! ĂSTA E HOȚ! NE FURĂ, DAR BINE CĂ NE DĂ, CEVA, ȘI NOUĂ!,
astăzi nu ne mai place s-o zicem, ne bocim că suntem furați! Lucru adevărat,
doar că nu mai e nimeni, să nu fure! Acum depinde și ce fură, și cât - dacă
fură mult, e corupt! Dacă fură deștept, e jigodie! Dacă bagă două degete, cu cot, cu tot, e
de-al nostru! Oare nu așa i-am învățat și ne-au învățat?
Ca să nu mai urlăm
degeaba, ar trebui ca, de mîine, nimeni să nu mai fure! Să nu mai înșele! Zău
că suntem bolunzi, cum naiba să facem așa ceva? Și cum rămâne cu înavuțirea, cu
bogăția? Pardon! cu bunăstarea, cu clasa de mijloc, centru, stâna și dreapta?
Pare că până și sfinții
din icoane fură de sting! Ni s-a inoculat în jugulară că suntem neam de hoți și
de putori! Că nu mai muncește nimeni, doar se fură! Și totuși, iar mă repet, cum de mai merg
treburile în țara hoților și a putorilor, în condițiile în care ne ducem la
vale? Dacă era așa, ne duceam demult pocnetului! Bine că majoritatea aia tinde spre minoritate, semn că au mai ros ideile, dar să nu plutim pe norișori rozalii!
Am o boală aproape viscerală, pentru un ins numit
Băsescu! Care nu s-a mulțumit să ne arate, ca maimuța, fundul, dar ne-a văduvit
și de speranța unui trai cinstit! Nu foarte cinstit, dar nici ca acum, fără
cale de întoarcere! Până la el, aveam impresia că valorez ceva, ca om! A trecut
cu plugul și n-a rămas tulpiniță de democrație! De fapt, nici nu aveam
democrație, dar ne închipuiam că o avem! Cei care au venit după el, nu numai că
n-au îndreptat erorile și urmele rapacității celor dinaintea lui, ci au folosit
dosarele și sistemul pe care l-a conceput matrozul, poate cu sprijinul chiar al
rușilor, pe care, teoretic, îi înjura de mamă. Dragii mei! suferim, des și mult,
de uitare - deja am uitat panarama referendumului invalidat, când cei de-acum
țipau, că-i teroare pe Titanic, cu Băsescu pe iceberg! Mai țineți minte poziția
crabului și-a ciorii crăcănate, luată de titanicul democrației românești, după
ce l-au scuipat românii la referendum, când își târăia ciolanele printre șefii
de state? Ăla cu capu-ntre craci, care se voia băgat în seamă, în timp ce
nemuricii lumii se prefăceau că trec pe lângă el, ca pe lângă un WC public? Ei, bine! astăzi e, din nou, vedetă și, culmea genialității stupizeniei locale! dăm dreptate la ce
glăsuiește! Culmea ironiei! am ajuns să credem că e mai rău ca pe vremea lui! Așa cum o să uităm și mai departe, când alte catastrofe mioritice
vor veni la putere, o să-i adulăm pe trăgătorii în pix, de azi!
Pata mea pusă pe
Cre(m)ator(i)ul sistemului actual vine chiar de la Sistem! Frînarul în cauză a
avut grijă să-și dosească dosarele lui, precum și pe ale altora! Gurile rele
spun că și-ar fi cumpărat libertatea și frăția, cu unele dintre ele, care, n-ar
fi exclus, să se afle pe la Președinte, dar și pe alți Președinți de la putere!
Așa s-ar explica tupeul lui de mangosit, plus tureatca lui coana Udrea, care
alunecă precum țiparul, deși e evident ce-a frecat când era la putere. Plus ciudățeniile care se întâmplă, cum ar fi tăcerea prelungită pe unele subiecte. Lupta democratică a fost înlocuită cu un soi de canibalism juvenil!
În așa condiții, dacă mai
punem și puțină inventivitate în confecționarea unor dosare, care-i treaba cu
marota aia, zisă CORUPȚIE? Ca să nu mai vorbim despre ce spuneau oamenii
vremii, despre fenomen, dacă ar fi să luăm doar perioada interbelică! Corupția,
în socialism, a fost frecție la picior de lemn, față de momentul în care am
ajuns! Și nu-i păcat să fii cinstit, întro lume deja pierdută? De ce să scrie PROST, pe chipul tău?
Nu mai avem ce învăța
generațiile viitoare, că ne dau peste bot cu florile pe care le-am furat de pe morminte și cu măsluirea poveștilor despre corectitudine! Și nu le putem cere, să
îndrepte ei lucrurile, care nu pot fi îndreptate, făcând parte din osatura
acestui popor! Singura soluție e să mai cîrpim din zdrențele adevărului
răstălmăcit, să ne mai ușurăm povara
conșțiinței ultragiate și să încercăm să mai
îndreptăm din nedreptățile care par că va să vină! Nu să vorbim prostii, despre termeni pe care nu i-am inventat noi!
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu