(NEW!)Zancu se trezi târziu - când s-a uitat la ceas, să-l apuce apoplexia și
durerile de burtă. Trebuia să fie la muncă de jumătate de oră! Era pe jumătate
îmbrăcat, când urcă în mașină, fără să apuce să-și lege șireturile și să-și
vâre cureaua la locul ei.
Afurisita de rablă porni
abia la a 7 - a încercare, dar porni! Numai că nu apucă Zancu să facă 200 de
metri și cureaua îi viră către nas, speriindu-l și făcând să rotească volanul.
Se auzi un scrâșnet, pauză, alt scrâșnet, iar pauză, semn că mișcarea era
uniformă, dar nu și rectilinie. Abia după ce frână și trase geamul, văzu că
zgâriase cu oglinda, bunătate de Audi de colecție, căruia îi adusese modificări
– ditamai zgârietura pe toată lunginea mașinii. Mă rog! nu chiar pe toată,
exista o porțiune fără, semn că lui Zancu îi cam tremurau mâinile și nici cu
vederea nu stătea mai bine.
Oftă din greu – altă
belea, care o să-l întârzie și mai mult! Mai rămăsese foarte puțin din ridichea
lui, așa de tare i-o frecase, până atunci, șeful.
Apoi privi mai atent și văzu că nu-i nimeni prin preajmă. Timp de o secundă medită profund la ce soluție să adopte – cea corectă, care
implica căutarea proprietarul mașinii zgâriate și rezolvarea, pe cale
amiabilă, a incidentului. Sau cea lașă – s-o șteargă bătrânește, rugându-se să
nu vină cineva, după el!
Optă pentru cea de-a 2-a, unde balanța înclina în favoarea ei, deoarece mai putea ajunge la
serviciu și să scape doar c-un frecuș, nu cu datul afară.
Toată ziua se uită în jur și la ușă, așteptându-se să
apară cineva c-o măciucă și să-i facă zob ”caroseria”. Nu spuse
nimănui ce s-a întâmplat, era
destul și-așa! Mai ales când, la sfârșitul programului, descoperi că și mașinii
sale i-a cam sărit ceva vopsea, datorită aceluiași eveniment diabolic.
Și cum văzu că nu vine nimeni, se gândi la ceva - singura
soluție, ca să nu-l oprească poliția, văzându-l belit, era să șteargă urmele
nefericitului accident, și știa el un loc, unde nu i-ar fi cerut vreo dovadă sau să-l înregistreze. Convins că asta era unica soluție, parcurse drumul până la
service-ul în cauză, evitând zonele aglomerate, locurile unde staționa poliția
sau atragerea atenției, fapt pentru care, pentru prima oară în ultimii 5 ani,
își puse chiar și centura.
În curtea service-ului era mare forfotă, dar când intră
el cu mașina, toate privirile se îndreptară către el și "ea". Nu înțelese de ce,
așa că se duse la mecanicul pe care-l cunoștea, care-l privi ciudat, dar fără
a spune ceva. Îi ascultă rugămintea, fără să schițeze, barem, vreun semn din
urechi, apoi îi indică unde să parcheze în curte. După care se retrase,
anunțând că se duce să-i spună patronului și revine.
Peste câteva minute, omul se întoarse la Zancu, dar nu cu
mâna goală: cu el, venea și patronul, val-vârtej:
-Dumneata ești ăla care mi-ai zgâriat mașina, de
dimineață, și-ai fugit?
Cel mai dureros a fost, însă, când curățat de bani și cu
mașina tot zgâriată, află că șeful lui, auzind că a avut accident, ar fi zis – Păcat că n-a venit la mine! Să-l învoiesc,
să-și rezolve treaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu