Când s-au cunoscut, erau doi pârliți, cu acte-n regulă. Chiar și după
nuntă, ani în șir, au rămas tot pârliți, trăiau întro cameră de cămin, pe care a
ridicat-o la rang de garsonieră. Se înțelegeau foarte bine, în pârliciunea lor: banii le ajungeau pe sponci, plapuma, le ținea picioarele afară, nu se
certau, nu se băteau, nu se înjurau! Dacă aveau un colț de pâine, îl împărțeau,
îl ungeau cu salivă și-l molfăiau, uitându-se la televizorul alb - negru, cu
dungile de la bruiajul antenei unui radioamator vecin.
Se spune că, după vreme
rea, vine și cerul senin, iar după ploaie, iese soarele – lor le-a răsărit
soarele exact când trebuia, adică atunci când se săturaseră de viața din
căminul de nefamiliști și i-a pălit ambiția! Cum adică? toți proștii, să facă
bani, și ei, nu?
Au hotărât să se apuce de
comerț, fapt care a făcut ca el să fie dat afară, de unde lucra, pe motiv că,
de! era mare privatizat! Ea a continuat să lucreze la o regie autonomă și, în
cinci ani, el a tras tare, cu banii nevesti-sii, plus gumă de mestecat, ciorapi
și acadele, ajungând să aibă câteva magazine.
A fost de-ajuns ca,
întorși de la o nuntă, el, mare amețit! s-o facă proastă! N-a trecut o
săptămână și avea, și ea, propria firmă, fără să se lămurească vreodată cineva,
de unde a luat banii necesari.
Timpul și perseverența i-au făcut, în mulți ani, să-și continue afacerile și să prospere, dar fără să se
amestece unul, cu celălalt. Nici măcar nu discutau despre cum le merg treburile
în cele mai multe firme, pe care le aveau. Singurele subiecte comune erau: copilul,
acum mare, și ce cheltuieli erau de făcut. Și, fiind foarte ocupați, au ajuns
să doarmă fiecare, în camera lui!
Un moment de răscruce a
fost când au discutat despre împărțirea cheltuieilor familiei, pentru că
niciunul nu considera că firma lui trebuie să suporte integral totul! Așa că,
după o negociere aprigă, au stabilit cine plătește factura la gaze, cine, la
curent, cine, apa, cine canalizarea, ș.a.m.d.!
Au mai trecut niște ani și
iată-i bându-și cafeaua întro dimineață de toamnă:
-Eu o să întârzii la
prânz! anunță el, mutând niște hârtii.- Mă pregătesc să cumpăr o hală nouă, un
chilipir! E unul strâns de gât, îl caută cămătarii. Ies niște bani frumoși din
treaba asta, aș fi un prost, să ratez! Am, deja, și cumpărator la ea, îmi
dublez banii întro săptâmână!
Ea s-a făcu că nu ascultă, a întrebat doar unde se duce.
Seara, el e foc și pară!
-Auzi, mi-a suflat cineva
hala, de sub nas! Când m-am dus, proprietarul o dăduse deja, deși îmi promisese
că eu sunt singurul cumpărător! A venit cineva, n-a vrut să-mi spună cine, și
i-a oferit o sută de milioane, mai mult! Și i-a convenit, m-a lăsat cu buzele
umflate!
-Lasă, dragule, că știi
cum sunt afacerile - pierzi, câștigi, negustor te numești! Ce? e prima oară când
ți se întâmplă?
La divorț, el a aflat cine cumpărase hala - nevastă-sa, om de
afaceri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu