BÂLCIUL...DEȘTEPTĂCIUNILOR!

     De parcă nu ne-ar ajunge circul ambulant, de zi, cu zi, mare e bucuria țugulanului, să vină bâlciul pe la el, prin poiată! Nu că ar muri omuleții, de plictiseală, și se dau în lanțuri, pentru că, între timp, lanțurile sunt invizibile și s-au dus pocnetului, au apărut alte tiribombe, mai simandicoase și mai spectaculoase. Cum ar fi alegerile!

    Bâlciul copilăriei mele, ăla cu bere și gogoși fierte de gogoșari, în cazanul cu ulei de gogoși, s-a dus demult – gogoșile, le înghițim în fiecare clipă, doar că-s mai scumpe decât altă dată. S-au diversificat, însă, sortimentele de bere, nici nu-ți mai dai seama care sunt cu apă de izvor și care, cu apă de la robinet. Cum vă mai povesteam, femeia cu barbă a fost înlocuită cu tot felul de ciudați, care ne pun bărbi, iar papagalul cu răvașul, a devenit - răvășiții care ne trombonesc pe noi, papagalii!

Zilele astea a fost în urbe o tuslama de trafic și nu din cauza bâlciului, neapărat! S-or supăra ei, diasporenii, dar au prea mulți reni printre ei, care, știți! seamănă cu niște boi perfecți. Azi, de exemplu, nu era destul că erau parcate pe o străduță îngustă, o mie de mașini, două portavioane și un satelit de spionaj, trebuia să apară și-un marțian! Când am vrut să-mi văd de drum, a oprit o mașină cu număr străinez, a coborât un bivol, care a început să cerceteze, ochiometric, locul, fără să-i pese că stătea în ochișorii mei cei bâlcâzi și nu mă lăsa să circul. Cred că identifica adresa, dar nu înțeleg  de ce se mișca cu încetinitorul, avea un lob cerebral, în gips? Dacă mă apucam să-l scuip între “felinare”, viteza scuipatului i se părea, față de viteza lui, apropiată de viteza sunetului.

Uneori sunt prost-bâtă, de aceea nu înțeleg cum de e nevoie de dirijarea ciculației pietonale, de pe trotuar, de către poliția locală, la asemenea bâlci? Și-au uitat pietonii, ochelarii, acasă? Sau se găsesc prin bâlci ochelari de cal? Aha! cum caii românești au ajuns salam...! protejăm specia adiacentă!

Pe o amărâtă de porțiune de drum național, poți întâlni un cavaler Jedi, babe cu căței în lesă, babe, fără căței în lesă, precum și o mulțime de grăbiți să prindă locuri în față, la Grand Prix. Trec  ăștia de pe o bandă, pe alta, zici că-s scăpați de la rodeo, și nu neapărat sunt “frații veniți de-afară”! Mai degrabă - a venit toamna, cu alaiul ei de mârle! Pe o rază de sute de metri, în jurul bâlciului, n-ai unde să arunci o roată, nici vorbă, să parchezi. Parcă s-a spart conducta cu mașini, sau a fost descărcare de nori, cu ploaie de rapânuri. Dacă se va inventa, vreodată, parcarea cu botul în sus, sigur vor atârna mașinile precum mieii, în cinghel!

Interesant e că bâlciul a devenit un eveniment, unde poți vedea oameni pe care îi credeai vii, pe cei care în credeai morți, plus niște străini. Dacă nu te-ai înjurat demult, cu cineva, ei, bine! acum ai toate șansele! Paradoxal! dar sunt puțini cei care cumpără ceva! Majorității îi place: să miroasă a mici, să se spele pe papuci, cu bere, și să se uite la copii, când se aventurează pe sculele adrenalinei. De la an, la an, de atâtea festi - valuri, zile culturale, zile de culturism și desfaceri de coroane, bucuria bâlciului este mai umbrită de scurtarea perioadei lui, zic unii răuvoitori, datorită  prețului la închirierea terenului. Peste câțiva ani, ne vom da doar în bărci!

Și mai vine câte-o ploaie, de ne udă pân’ la …minte, și trec șuvoaiele prin bâlci, de face, toată lumea, gâlci! De bucuria bâlciului, canalizările dau pe-afară, iar unii se umplu de fiere! Apropos! canalizările astea nu se fac -  să nu se ducă apa-n sus? Că doar de-acolo vine!

Sincer, abia aștept să se termine cu circ… bâlciul! M-am săturat de aceleași haine second-hand, de jucării de pe vremea când eram cu muci la nas, de mormanele de haleală! Că, de le-ar vedea marțienii, ar zice că tare e lumea înfometată, prin zona asta, și n-a mai văzut mici și cărnați! Și, mai ales, n-ar mai fi înghesuiala asta prin și în exteriorul "zonei turistice"! Să se termine cu buluceala și-un cornet de semințe! Cu tot cu încrezuții care vin în concediu, uitând limba română, dar bine că știu, că prețurile-s mari, de parcă noi, puturoșii din țară, n-am ști aritmetică, ca ei, care dorm pe fizica cuantică! Dar să nu le amestecăm!

De fapt, dacă gândesc mai bine, bâlciul e un beneficiu – se mai adună oamenii, se mai recunosc și, apoi, se mai duc pe la cășile lor!